IMNUL DE STAT AL ROMÂNIEI
de Andrei Mureșanu
Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,
În care te-adânciră barbarii de tirani!
Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,
La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!
Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,
Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume
Triumfător în lupte, un nume de Traian!
Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,
Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;
Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,
Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!
Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,
Româna națiune, ai voștri strănepoți,
Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,
Viață-n libertate ori moarte! strigă toți.
Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate
Și oarba neunire la Milcov și Carpați!
Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,
Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!
O mamă văduvită de la Mihai cel Mare
Pretinde de la fiii-și azi mână d-ajutori,
Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,
În astfel de pericol s-ar face vânzători!
De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,
Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,
Când patria sau mama, cu inimă duioasă,
Va cere ca să trecem prin sabie și foc!
N-ajunse iataganul barbarei semilune,
A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;
Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,
Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!
N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,
Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;
Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,
Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!
Români din patru unghiuri, acum ori niciodată
Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!
Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată
Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!
Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,
Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.
Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,
Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!
Ziua de 29 iulie a fost proclamată “Ziua Imnului național al României”, prin Legea nr. 99 din 26 mai 1998, care prevede că această zi va fi marcată de către autoritățile publice și de către celelalte instituții ale statului, prin organizarea unor programe și manifestări cultural-educative cu caracter evocator și științific, în spiritul tradițiilor poporului român, precum și prin ceremonii militare specifice, organizate în cadrul unităților Ministerului Apărării Naționale și ale Ministerului de Interne. Potrivit Constituției, Imnul de Stat este simbol național, alături de drapelul tricolor, stema țării și sigiliul statului Ziua Imnului marchează data când “Deșteaptă-te, Române!” a fost pentru prima oară făcut public, în timpul Revoluției pașoptiste. În Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, la 29 iulie 1848, în fața unui numeros public, pe muzica unui vechi șlagăr din Imperiul Otoman (“Din sânul maicii mele”), versurile poetului ardelean Andrei Mureșanu
“- Un răsunet” au fost cântate sub forma a ceea ce a fost numit “Deșteaptă-te, Române!”. În scrierile vremii, momentul este consemnat astfel:
“Eri, Joi, la 29 ale curgătoarei luni, după oarecare încetare a boalei holerei, adunându-ne cu toți cetățenii Râmnicului Vâlcei și chorul bisericesc într-o câmpie înconjurată cu arbori, ce este în fața cetății, precum și d. Administrator cu toți funcționarii și garda națională înarmată, purtând șease stindarde tricolore, scrise pe dânsele devisa nației și numele districtului, garda națională având în numărul ei și o trupă de Austriani, locuitori într-această cetate și subscrisă de bună voe, au format un cortegiu foarte frumos. În mijlocul acelui câmp s-a făcut de onorabilul magistrat o tribună împloiată cu ramuri verdzi de arbori și un arc de triumf împletit cu flori și cu sfânta cruce deasupra, unde, începându-se sfânta țeremonie de către miniștri ceresci, s-au citit cele 21 puncturi din Constituție, apoi suindu-ne pe tribună, am ținut un discurs de o oră cu cele mai vii expresii asupra sfintelor drepturi naționale, așa încât tot cetățeanul de orice religie mi-a răspuns prin mii de aclamații: să trăiască Constituția, să trăiască poporul Român și Guvernul provizoriu, rostind cu plăcere fiecare cetățean și jurământul pentru sprijinirea Constituției, iar garda națională la cuvântul: să trăiască Constituția ș.c.l. a răspuns printr-un număr însemnat de arme cu salve detunătoare. În acest pompos constituțiu, aflându-se și d-lui Anton Pann, profesor de musică, împreună cu câțiva cântăreți de aceeași profesie, au alcătuit o musică vocală cu nisce versuri prea frumoase, puse pe un ton național, plin de armonie și triumfal, cu care a ajuns entusiasmul de patrie în inimile tuturor cetățenilor. De aici ne-am întors în cetate cu musica vocală, cântând până la locuința domnului Administrator, unde mai strigând încă de trei ori: să trăiască poporul Român, Constituția și Guvernul, s-au împrăștiat prin cetate. Astfel Domnule Ministru, s-a serbat sacra dzi de 11 iunie, care va rămâne neștearsă din analele și inimile României. Salutare și frăție. Comisar extraordinar al districtului Vâlcea, D. Zăgănescu”.
“Deșteaptă-te, române!” este Imnul Național al României, oficial, din 1990. Pentru o vreme, a fost Imnul Național al Republicii Democratice Moldovenești (1917-1918) și al Republicii Moldova (1991-1994). Versurile au fost scrise de către poetul Andrei Mureșanu, în iunie 1848, pornind de la o romanță românească pe care a auzit-o de la dascălul Gheorghe Ucenescu.
Informații de primă mână despre geneza melodiei și a versurilor provin de la Gheorghe Ucenescu, dintr-o însemnare făcută în 1852.
Poezia a fost scrisă în urma evenimentelor de la Blaj, din 3/5 mai 1848, când revoluționarii munteni și moldoveni s-au reîntors la Brașov. Poetul Andrei Mureșanu “căuta o melodie după care să compună un sonet”. După ce a auzit “Din sânul maicii mele”, o romanță publicată pentru prima dată în 1832, pe versurile lui Grigore Alexandrescu, Mureșanu s-a întors foarte agitat acasă - după cum își amintea soția sa - și a scris toată noaptea. Spre ziuă, poetul terminase de compus primele strofe ale poeziei “Un răsunet”. Poezia a fost publicată cu mari greutăți în numărul 25, din 21 iunie 1848, al “Foii pentru minte, inimă și literatură”, după ce a trecut de cenzura abatelui Kovacs Antal. Acesta îl stima pe Mureșanu și a avut încredere în el, considerând-o doar o “poezie de amor” și, prin urmare, necitind-o. După apariție, abatele i-a mărturisit că dacă știa conținutul poeziei, nu l-ar fi lăsat s-o publice, și că pe viitor Mureșanu și familia sa vor fi persecutați de autorități.
În ce privește autorul de drept al melodiei, sunt cunoscute trei ipoteze. Unele mărturii vorbesc de Andrei Mureșanu, autorul versurilor, ca fiind și autorul melodiei. George Ucenescu, compozitor ucenic al lui Anton Pann, susține că el ar fi intonat-o, la cererea poetului, deci, el ar fi “autor moral” al melodiei. O altă teorie, încetățenită în rândul opiniei publice românești, îl desemnează pe Anton Pann, celebrul culegător și profesor de muzică veche, ca fiind autorul melodiei.
Prima înregistrare a Imnului s-a făcut în 1900, în SUA, pe disc de ebonită, cântecul fiind interpretat de către solistul Alexandru Pascu. În 1910, fanfara Batalionului 2 “Pionieri” din București, reunită cu fanfara Regimentului “Ștefan cel Mare” din Iași, a realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul “Ion Vidu” din Lugoj a înregistrat pentru prima dată, pe disc, varianta corală.
Imnul a fost cenzurat în repetate rânduri: în teritoriile românești ocupate de Imperiul Austro-Ungar și cel Țarist, apoi la începutul și sfârșitul perioadei comuniste. Persoanele care erau surprinse intonându-l erau, de cele mai multe ori, arestate ori amendate, iar mai apoi persecutate de către autorități. Ca și cântec patriotic revoluționar, a fost cântat cu precădere în Războiul de Independență (1877-1878) și în cele două Războaie Mondiale. Pe 15 noiembrie 1987, muncitorii revoltați de la uzinele de autocamioane din Brașov au început să mărșăluiască spre sediile administrației locale, cântând acest imn, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea, melodia a continuat fără întrerupere. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, melodia a fost cântată din nou de către masele de demonstranți, devenind neoficial Imnul României.
Intonarea Imnului Național a fost reglementată prin Legea nr. 75/1994.
Cetățenii sunt datori să manifeste respect față de Drapelul și Imnul Național al României și să nu comită niciun act prin care s-ar aduce ofensă acestora. La ceremoniile de arborare a Drapelului, precum și la intonarea Imnului Național, cu prilejul solemnităților, asistența trebuie să stea în picioare, bărbații să se descopere, iar militarii de toate gradele să dea onorul conform regulamentelor militare.
De-a lungul vremii, România a avut ca imnuri naționale și următoarele cântece: “Trăiască Regele”, de Vasile Alecsandri, cântat între anii 1866 și 1948; “Zdrobite cătușe”, în perioada 1948-1953, pe versuri de Aurel Baranga și muzica de Matei Socor; “Te slăvim, Românie”, ce caracteriza prietenia dintre Uniunea Sovietică și România, fiind Imn Național între anii 1953 și 1977; “Trei culori”, în perioada 1977-1989, pe muzică de Ciprian Porumbescu. (surse: enciclopediaromaniei.ro, historia.ro, calendarintercultural.ro)
