Zi de zi, ceas de ceas și minut de minut suntem asaltați cu noi și noi informații “devastatoare” privind evoluția pandemiei de COVID-19: dacă nu ne băgăm mințile în cap, nu purtăm măști de protecție și nu păstrăm distanța socială/fizică, nu ne rămâne decât să crăpăm la domiciliu, bine mersi: autoritățile iau mâna de pe noi - niște nespălați, indisciplinați. Cine nu e pre-ca-ut înseamnă că e “prooost”, după cum a grăit chiar titularul de la Cotroceni.
Numărul cazurilor de infectări crește: în ultima săptămână s-au înregistrat atâția infectați, zilnic, și atâtea decese, nefiind, totuși, clar dacă infectații s-au infectat pe parcursul zilei sau au rămas infectați de acum două săptămâni și DSP-urile de pe cuprinsul țării au uitat să-i șteargă de pe listă și să-i treacă la capitolul “decedați prin infectare”. Sau “vindecați prin deces”. Celebrele teste antivirus sunt ba “fals-pozitive”, ba “fals-negative”, de nici nu mai știi dacă vecinul de apartament tușește din cauză de COVID-19 (spre 20) sau din pricină că a făcut prea multe vocalize în baie.
Zi de zi, populația de la orașe și sate e obligată să înghită noi și noi (și neverificate) “dezvăluiri de ultimă oră, stimați telespectatori”, despre alte nemaiștiute “simptome” ale temutei boli: aflăm, bunăoară, că, pe lângă tuse, junghiuri și strănut, COVID-19 se poate instala și printr-un fel de mâncărime sau bubă pe limbă, sau cam așa ceva, fapt pentru care, cetățenii, îngroziți, stau cu limba scoasă, în fața oglinzii, și-o arată unii altora, pe furiș, pe sub mască, să verifice pe care-l mănâncă limba și pe care nu, ca să știe să sune la 112, negreșit.
Până la urmă, în ciuda previziunilor oamenilor de știință, s-a dovedit că degeaba a venit vara: virusul se încăpățânează să ne însoțească pe balcon, în debara, la Vama Veche, la Miami Beach și în alte puncte de atracție turistică de pe mapamond.
Toropite de căldură și depășite de situație, “autoritățile” dau din colț în colț: vezi că ele au gestionat criza cum nu se poate mai bine, atâta că cetățenii, indisciplinați / “proooști” își fac de cap, la mare, la munte și la șes. Drept care, se vor lua noi măsuri: sub sancțiunea amenzii contravenționale (dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii), purtarea măștii va fi obligatorie și în spațiile deschise și aglomerate, deși, nici până în ziua de azi,
DSP-urile n-au fost în stare să stabilească exact cum stăm cu răspândirea virusului pe teritoriul național.
Pentru începerea școlii, înțelegem că se vehiculează mai multe “sub-scenarii hibride”, ideea generală fiind că: 1. copiii se vor întoarce la școală și vor respecta distanța fizică de cel puțin un metru între ei (imposibil): 2. copiii nu se vor întoarce la școală, orele ținându-se exclusiv online (catastrofal). Sub-scenariile au mai multe “variante”, una mai “hibridă” ca alta. Exact ca “gândirea” organelor de resort. (La “școală hibridă” - generații... “hibride”.)
Pe fluxurile de știri vin vești tot mai “horror”, iar cuvântul “moarte” a intrat în vocabularul activ: “Solicităm tuturor să trateze deciziile despre unde merg, ce fac și cu cine se întâlnesc ca pe niște decizii legate de viață și moarte, pentru că așa sunt” - transmite OMS, avertizând că noul coronavirus s-ar putea “împreuna” cu gripa, rezultatul fiind “un val mare” și mai mulți morți; șocul termic determinat de temperaturile caniculare din aceste zile ar putea provoca decese, mai ales în rândul copiilor și al vârstnicilor, e de părere un medic de pe la noi; asimptomaticii vor putea muri din cauza unor complicații pulmonare; pacienții vindecați de coronavirus să nu se culce pe-o ureche: o echipă de cercetători îi sfătuiește să se obișnuiască cu ideea că, peste un an, ar putea muri de septicemie, în caz că se vor (re)infecta și vor ajunge la terapie intensivă; “protejați-vă ca și cum ar fi o situație de viață și de moarte”, îndeamnă epidemiologii. Și exemplele ar putea continua.
Cu aburul subțire al morții suflându-ni-se în ceafă, “vinovați” dacă suntem “suspecți” și “suspecți” dacă suntem sănătoși, am ajuns să trăim, cu voie de la stăpânire, în cea mai cumplită închisoare din câte se pot închipui: pușcăria fricii, a unei vinovății generale și legiferate, pasibili, oricând - ca niște “suspecți” ce ne aflăm - să fim “izolați”, internați, “carantinați”, amendați fiindcă ne-a căzut masca sub nas sau avem 37,4 în loc de 37,3 (grade temperatură), cât prevede legislația în vigoare.
În atmosfera apocaliptică, întreținută și amplificată zi de zi, mai răsare și câte o rază se speranță: peste nici două luni, o să avem alegeri, cei mai buni dintre cei buni o să ne suie - contra 200 de milioane de euro cu TVA - pe cele mai înalte culmi ale administrației publice locale. Dl Tătaru, care tocmai a zis că suntem “ciuma” Europei, dă asigurări că “în acest moment” (adică, în momentul în care a zis că suntem “ciumă”), nu vede “un motiv să nu putem organiza alegerile” (în organizarea cărora sunt implicați peste 200.000 de oameni, posibili “suspecți”).
... Și, ca la un semn, de vreo câteva zile, s-a și intrat în febra electorală: de pe afișe enorme, lipite pe zidurile clădirilor, candidații și candidatele ne zâmbesc, lăbărțat și încrezători în viitorul luminos al comunității: Votați-ne. Împreună, vom reuși. Doar noi putem să una și alta. O să schimbăm fața orașului/comunei. O să facem și o să dregem. Băgăm canalizare. Facem drumuri, poduri și podețe. O să vă dăm măști și meniuri la preț redus. O să vă scădem temperatura la 37,3. O să susținem agricultura și cultura. Uitați-vă la noi. Fie pandemia cât de grea, noi ne vom sacrifica...
Pe bulevarde și pe străzile principale au fost instalate corturi de campanie (electorală): se strâng semnături, se împart broșuri, se completează liste, se poartă conversații amicale, ca de la candidat la alegător. În carnețele speciale se consemnează “problemele cu care se confruntă electoratul”. Normal că toate vor fi rezolvate, chiar a doua zi după alegeri. Grupuri de tinerei - viitorul însuși al partidului - se vânzolesc de ici-colo, oferind, la nevoie, semnatarilor, un pahar cu apă rece, în timp ce le explică programul formațiunii politice, pe următorul secol. Cetățenii să vină cu propuneri, direct sau pe “saitul” aferent.
... Tot acest spectacol este de o indecență și de o sfidare strigătoare la cer, ca să nu spunem de-a dreptul scârboase: când oamenii sunt ținuți, cu bună-știință, sub imperiul spaimei și al nesiguranței zilei de mâine, nu te apuci să-ți etalezi dantura pe stâlpi, pe mijloacele de transport în comun și în vârful casei, și
nici să vâri pliante prin cutiile poștale, pe la scările de bloc, lăudându-te cum o să pui colaci în coada câinilor.
În plus, dacă ne luăm după cifrele oficiale, rezultă că stăm mult mai rău decât în starea de urgență, atât la infectați, cât și la decedați. S-ar putea, ca pe fondul scrutinului, în octombrie să ne confruntăm cu un nou vârf pandemic (sau “cocoașă” cum i se mai spune în termeni de specialitate). De vină o să fie “ciumații” de azi, morții de mâine, stimați politicieni.
... De aceea, ca simpli “suspecți”, dar, încă, în viață și, cât de cât, stabili din punct de vedere hemodinamic și respirator, iaca, venim cu o propunere constructivă: dacă tot ne-ați obișnuit cu rețete medicale online, și consultații medicale online, și școală (vorba vine) online, și audiențe online, ce-ar fi să vă luați candidații, corturile, broșurile, listele cu semnături, promisiunile găunoase și, în general, toate catrafusele electorale, și să vă cărați cu ele fix... online?! Potrivit ultimelor studii, și mutu' a-nțărcat iapa tot online.
