Contextul de criză epidemiologică în care se află România, și cel de pandemie a întregului mapamond, cu un asemenea risc epidemiologic generalizat, impune mai mult decât oricând evaluarea acelor factori de risc care pot contribui și adânci în mod dinamic și ireversibil acest fenomen biologic, fără precedent în acest început de mileniu. Se subînțelege că orice măsură de contracare a acestei maladii universalizate din partea autorităților, pe de o parte, și de protecție și prevenție din partea noastră, pe de altă parte, nu se poate realiza eficient decât atunci când la stabilirea acestor strategii avem certitudini legate de natura și evoluția fenomenului, și nu doar păreri subiective ce cad în siajul unor interese personale și de grup, care mai mult amplifică acest coeficient de risc decât îl atenuează. Perspectiva sociologică prin care am analizat acest fenomen biopsihosocial, permite o abordare sistemică și integratoare a tuturor factorilor ce predispun spre un asemenea risc epidemiologic, în conformitate cu care o subramură a sociologiei medicale, sociologia crizelor din sănătate, a cărui protagonst pot fi considerat prin viitoarea carte dedicată analizei acestui fenomen, permite evidențierea următoarelor variabile independente în raport cu variabila dependentă analizată, care interacționează între ele, cum ar fi: 1. potențialitatea și vulnerabilitatea individului; 2. particularitățile mediului și a interacțiunilor sociale; 3. gradul de agresivitate și expansivitate a virusului COVID-19. Voi analiza în mod succint fiecare variabilă.
1. Potențialitatea și vulnerabilitatea individului
Este acea variabilă ce ține mai mult de profilul patologic și patogen - potențial ce-l caracterizează pe fiecare individ, perceput ca un potențial bolnav cu această boală provocată de acest virus. Când analizăm această variabilă independentă trebuie să avem în vedere natura obiectivă și subiectivă ce configurează profilul fiecărui individ cu risc de contaminare. Referindu-mă la factorii obiectivi ce țin de individ, aici trebuie să avem în vedere mai mulți parametri corelativi: vârsta, trecutul privind starea de sănătate (ce alte boli asociate a avut și mai are), rezistența fizică și imunitatea (problemă care nu este pe deplin elucidată de specialiști, existând încă suficiente rezerve în accceptarea acestui parametru biologic în a fi considerat în unanimitate ca factor de risc epidemiologic!?). Ca factori subiectivi, asupra cărora putem interveni, avem în vedere tot ce ține de personalitatea individului, printre care aș evidenția: atitudinea față de virus și efectele induse (de acceptare sau de respingere - negare, în lipsa unei gândiri critice și a capacității de discriminare a binelui de rău, a pozitivului de negativ etc. și a echilibrului atitudinal - fără extreme), spiritul de frondă, exprimat prin opunerea rezistenței față de autorități și mișcări de protest și revoltă, supraîncrederea de sine, rezistența psihică și fizică - anduranța la fenomen, și, nu în ultimă instanță, certitudinea sau incertitudinea cu privire la probabilitatea de a te putea infecta, ceea ce presupune un anumit grad de responsabilitate și responsabilizare individuală. Așa cum ușor se poate deduce, fiecare element, ce configurează acest profil psihologic, poate fi considerat, la rândul lui, într-o mai mare sau mai mică măsură, drept factor de risc. Mă voi referi doar la factorul atitudinal-comportamental ce diferențiază un individ de alt individ, care și el este cauzat de alți factori, pe care îi voi analiza în interdependența lor cauzală.
Dacă ne referim la variabila subiectivă, exprimată prin atitudine și comportament, mai ales cel normativ noncompliant - de neascultare și nerespectare a regulilor impuse de autorități, evident că aceasta se poate constitui într-un principal factor de risc comportamental, această atitudine fiind cauzată, la rândul ei, de incertitudine, întrucât totul pare că aparține haosului și arbitrariului, fără a putea avea certitudine în ceva, în afară de pericolul care ne amenință prin acest virus și boala produsă. Cum să avem certitudini, atâta timp cât știm prea puțin despre acest virus, când totul este supus imprevizibilului și incertitudinii. Astfel, lipsa informațiilor și a “certitudinilor praxiologice” emergente realității (un concept filosofic mai puțin cunoscut, prin care este desemnată o certitudine în termenii probabilității reale și nu doar teoretice - subiective), pe fondul accentuării a ceea ce în psihologie se numește “rău abstact” (percepția improbabilă a răului personalizat, adică de a ți se întâmpla ție acest rău, cum ar fi în această situație de criză epidemiologică, de a nu te infecta tu, ci alții, în cazul acesta, și pe care în analogie cu răul abstract l-aș considera un “risc pandemic abstract”!, care nu este decât o ficțiune, existând din acest punct de vedere o certitudine praxiologică probabilă), nu fac decât să amplifice acest risc epidemiologic probabilistic. Fiind vorba despre probabilitatea unei asemenea “certitudini”, se poate vorbi și despre un așa-numit relativism al acestui risc epidemiologic, care amplifică riscul contaminării celor inconștienți de pericolul acestei boli contagioase, adică a celor lipsiți de ceea ce am denumit ca a fi gândirea critică. Despre un asemenea “relativism” vorbim și atunci când ne referim la frica de moarte, pe care frică încercăm să o temporizăm cât putem, dar nu să o negăm sau să o și învingem.
Nevoia de certitudine depășește sau ar trebui să depășească adevărurile regăsite în așa-numitele teorii conspiraționiste, deoarece pentru mulți indivizi predispuși în a crede adevărul acestora devin certitudini, completându-le o asemenea nevoie de certitudine, pe care o găsesc în aceste știri false și conspiraționiste. În realitate, ca efect manipulativ, le confirmă anumite bănuieli pe care și le formulase, fără a și le putea valida singuri. Din acest punct de vedere, nevoia de certitudine se împletește cu nevoia de autovalidare, astfel că un individ care are asemenea “confirmări” se crede că este un om informat, fiind de fapt indus într-o dublă eroare: cea care îi aparține și cea pe care o susține în același timp. La aceste stări psihice contribuie și informațiile - știrile false care circulă pe rețelele de socializare, care în loc să informeze, mai mult dezinformează și manipulează pe acei oameni lipsiți de gândire critică.
