În urmă, nu cu mult timp, am publicat un articol despre eroii crăieșteni (Reghin) căzuți în Italia, Galiția, Rusia etc. “pe fronturile marelui război” (1914-1918) și profitând de excelenta lucrare “Românii mureșeni pe fronturile marelui război” (1914-1918) a inimosului istoric - muzeograf, dr. Virgil Pană, apărută în anul 2018 la Editura Ardealul - Târgu-Mureș, am gândit că nu e rău să scriem și despre eroii erceni căzuți în aceleași împrejurări întrucât o parte a satului Ercea (satul Lefaia, din 1968 face parte din comuna noastră, Crăiești).
Sperăm să nu se supere pe noi, prietenul nostru, prof. Ioan Mărginean, fost director al școlilor din Ercea și Băla, și o perioadă primar al comunei Băla, care a scris o frumoasă monografie a satului Ercea.
Pentru interesul eventualilor cititori consemnăm faptul că localitatea Ercea comuna Băla, județul Mureș are prima atestare documentară în anul 1439 sub numele de Erche. În statistica lui I.M. Klein este pomenită ca o localitate mixtă: 7 familii greco-catolice (un preot unit) - Pop Precup, care aparține Arhidiecenatului Sânmărtinul de Câmpie. La recensământul austriac din anul 1850 avem următoarea situație statistică: 565 de locuitori - din care 361 români, 145 maghiari, 57 țigani și 2 evrei. Ercea este amintită în unele izvoare istorice în legătură cu Răscoala de la Bobâlna (1437-1438) și Răscoala condusă de Horia, Cloșca și Crișan (1784-1785).
În anul 1849 este ucis, de insurgenții maghiari, românul Alexă Neamțu. (Monografia satelor din Câmpia Transilvaniei scrisă de istoricul clujean Vasile Lechințan, și el fiu al Câmpiei transilvane.
Pentru interesul unor români mureșeni sau urmași ai eroilor din Ercea am gândit să prezentăm situația celor care au căzut în acest prim măcel mondial din istorie, a celor dispăruți, morți în spitale, temnițe, pribegie etc. Încercăm să prezentăm, dintre participanți, pe cei cu grade militare și decorații de război, revenind desigur și cu numele, al căror trupuri au rămas pe câmpurile cumplitelor bătălii, fără să aibă o cruce la cap, cei care nu și-au mai văzut niciodată plaiurile copilăriei, rudele, familia, copiii, prietenii și consătenii.
Prin demersul nostru încercăm să le aducem un omagiu de suflet “pentru sângele vărsat, acum în anul Trianonului și în preajma sărbătoririi Imnului Național al României” - 29 iulie 2020.
Cu respectul cuvenit, vă prezentăm statistica locuitorilor români din Ercea (com. Băla) căzuți în “Marele Război” care au avut grade militare, care au fost decorați, dar apoi și pe cei căzuți pe câmpurile de luptă unde au fost târâți de odiosul imperiu în care trăiau, a celor morți în spitale și închiși, a celor dispăruți etc.
* Participanți la Război, gradați și decorați:
1. Andone Vasilica I. Indrei - sergent - rănit în luptă,
2. Anghel Teodor - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz
3. Blaga Ioan a Dăniloai - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz
4. Blaga Teodor a Nonului - fruntaș
5. Blaga Vasilică Filimon - caporal
6. Blaga Vasile a Ricoai - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz
7. Chebuțiu Ioan - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz
8. Buta Simion - caporal
9. Chețan Vasilică a Diacului - caporal
10. Chețan Ioan I. Vasilica Fătului - caporal
11. Chețan Teodor I. Vasilica Fătului - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz
12. Mărginean Simion - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz și argint
13. Mărginean Solomon - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz
14. Mărginean Teodor a Petri Măriei - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz
15. Mureșan Teodor - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz și argint
16. Oltean Condrate - caporal - decorat cu Crucea lui Carol - bronz și argint
17. Oltean Teodor - fruntaș
18. Ormenișan Vasilica - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz
19. Pogăcean Ioan - soldat - decorat cu Crucea lui Carol
20. Pol Nicolae - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - argint
21. Pop Vasilică - soldat - decorat cu Crucea lui Carol - bronz
* Eroii din Ercea (și Lefaia) morți pe câmpul de luptă:
Andone Condrate, Blaga Ioan Făgăraș, Blaga Teodor a Nonului, Chebuțiu Simion, Dodi Lazăr (n. Fărăgău), Kaszoni Augustin (n. Milășel), Luca Vasilica (n. Fărăgău), Marian Dumitru, Mădărășan Ioan, Mărginean Pavel, Mărginean Vasilică I. Iacob, Milașan Zaharie I. Ioan, Milășan Zaharie I.T., Oltean Petru a Depănașului, Sălăgean Toader, Vultur Ioan.
* Morți în închisori, în pribegie și spitale:
Andone Emil, Blaga Ioan a Veroanei, Blaga Vasilică I. Gavril, Blaga Vasilică I. Petrachi, Chețan Vasilică a Diacului, Chețan Onisie, Pol Simion I. Ioan Beți.
* Dispăruți:
Blaga Vasilică I. Toaderu Savinii, Mărginean Vasilică I. Iacob, Milășan Zaharie I. Ioan, Sălăgean Toader.
* Invalizi:
Andone Savu, Chețan Todor Beleanu, Pol Nicolae.
Ca în toată Transilvania, Bucovina, Banat, Crișana, Maramureș, românii au fost mobilizați la maximum, astfel dintr-un sătuc ca Ercea (inclus și cătunul de atunci Lefaia), dintr-o populație românească de 620 de suflete au fost înrolați 130 de tineri, din care 112 la partea activă și 18 la partea sedentară.
Urmările războiului au fost și la Ercea catastrofale:
16 căzuți pe câmpul de luptă, 7 morți în închisori, în pribegie, în spitale, 3 invalizi, 14 s-au întors răniți și bolnavi, 4 dispăruți.
Au rămas cu ochii înlăcrimați 12 văduve de război și 26 de copii care nu și-au mai văzut niciodată tatăl pa care-l așteptau.
Pentru cinstirea și memoria eroilor, dar și al tuturor celor care indirect au suferit de pe urma războiului, acum, la împlinirea a 100 de ani de la Tratatul de la Trianon, dar și la Aniversarea Imnului nostru Național, îi omagiem cu tot respectul și veșnica noastră pomenire
Primul dintre autorii prezentului articol, domnul Chebuț Octavian, împreună cu toți frații lui, își omagiază bunicul Chebuț Simion, din actualul sat Lefaia, com. Crăiești, căzut pe teritoriul Cehiei de astăzi (din informații mai puțin oficiale). Alături de Chebuț Simion au mai luptat pe fronturile “Marelui Război” și dragii lui frați, Ioan și Petru, tot din Ercea. Mai menționăm că dintre bravii erceni participanți la război au fost legionari: Anghel Toader (în Italia), Chebuț Ioan (tot în Italia) și Pop Petru (în Rusia).
Nu putem încheia fără a aminti că sângele acestor truditori ai gliei românești, acestor făuritori de pâine, stă la temelia României Mari, care trebuie să o lăsăm liberă, demnă și prosperă urmașilor noștri.
