DURERILE DE SPATE - “HERNIA DE DISC ESTE CONFLICTUL DISCO-VERTEBRAL”

Distribuie pe:

Etiopatogenie. Patologia disco-vertebrală - manifestată prin spondiloză și discopatie intervertebrală (hernie de disc) - nu iartă pe nimeni și reprezintă principala cauză de incapacitate de muncă. În funcție de localizarea la nivelul coloanei vertebrale, vorbim de zonele cervicală (gât) și lombară (spate).

Vertebrele au rolul de a proteja măduva spinării, respectiv arcul intervertebral, care, alături de creier, face parte din sistemul nervos central.

Spondiloza și discopatia intervertebrală produc presiune pe măduva spinării și pe nervii rahidieni sau spinali, care au originea în măduva spinării, prin următorul mecanism: fie se produc modificări degenerative ale arcului vertebral, unde este adăpostită măduva spinării și din care descind nervii rahidieni - modificări degenerative numite “ciocuri de papagal” sau “osteofite”, și atunci vorbim de spondiloză, fie prin hernierea discului intervertebral și, astfel, presează, comprimă nervii care au originea în măduva spinării. Hernia de disc nu respectă vârsta, predispoziția pentru această afecțiune fiind prezentă în jurul nostru. De asemenea, există anumite profesii care duc la această patologie vertebrală. În primul rând, precizez următoarele: coloana vertebrală este compusă dintr-o serie de oase - vertebre - legate între ele printr-un disc intervertebral, la exterior fiind de structură fibroasă și rezistentă, totodată, și un țesut gelatinos, elastic, situat în centrul discului. Rolul acestui disc intervertebral sănătos este unul de amortizare, conferind coloanei vertebrale o protecție la șocurile produse de mișcări ample, cum ar fi: săritul, fuga sau ridicarea unor greutăți. Punctul slab al inelului exterior se află direct sub rădăcina nervului spinal și, de aceea, hernierea în această zonă va determina o compresie directă asupra nervului. Dacă discurile sunt sănătoase, au rolul de amortizare a șocurilor traumatice, precum și de a menține coloana vertebrală flexibilă. În contextul în care aceste discuri se deteriorează în urma accidentelor sau a îmbătrânirii, acestea părăsesc spațiul intervertebral, prolabează, vor ieși în exterior și se vor rupe, proces denumit “hernie de disc”.

Alteori, pot surveni răniri la nivelul coloanei vertebrale, dezvoltându-se fisuri ale stratului exterior al discului și astfel, materialul gelatinos din interiorul discului - “nucleul pulpos” - poate fi împins în exterior prin fisuri de capsulă, ori se poate rupe în bucăți sau se poate produce o tensiune puternică sau o presiune puternică.

Un alt mecanism constă în activități zilnice care supun spatele unui stres, de asemenea, ortostatismul (statul în picioare) prelungit, ridicări intempestive de greutăți sau expuneri la vibrații, accidentări la sport. A nu se omite și factorul genetic - o patologie încărcată în suferința coloanei vertebrale, moștenită de la părinți, rămâne un factor predispozant. A nu se omite anumite profesii, de pildă, șoferi profesioniști - în cazul cărora coloana vertebrală este supusă unor vibrații de la motor, care implică mișcări de hiperflexie, rotații și hiperextensie, mișcări bruște sau ridicarea unor greutăți mai mari - precum și anumite sporturi, activități fizice excesive.

De asemenea, traumatismele majore duc la leziuni ale măduvei spinării. Aș aminti și alte cauze, și anume: spondilită anchilozantă, afecțiuni maligne (cancer), metastazele osoase, infecții ale coloanei vertebrale de origine stafilococică.

Tabloul clinic. În spondiloza cervicală pot să apară următoarele simptome: zgomote în urechi (acufene), dureri de cap, amețeli, tulburări de vedere. Simptomele herniei de disc cervicale, respectiv compresiune cervicală sunt următoarele: durerea, care iradiază în membrul superior și în umăr, și vorbim de: pareze (amorțeli), precum și paralizia de nervi cervicali.

Simptomele herniei de disc lombare constau în: dureri în picior (sciatică), dureri în regiunea lombară (lombalgii, lumbago), cu iradieri în regiunea fesieră; de obicei, apar doar la un picior, cu un debut brusc sau gradual. Durerea poate fi constantă sau intermitentă, însoțită de amețeli, furnicături, slăbiciune în picior și se poate accentua la strănut, tuse ori efortul de defecare. Durerea se poate agrava din cauza șezutului, poziției bipede (în picioare) prelungite. Durerea se ameliorează în timpul mersului, a poziției întinse sau altor poziții care relaxează coloana vertebrală și astfel scade presiunea asupra discului herniat. În cazurile extrem de severe - “sindromul coadă de cal”, survine pierderea controlului sfincterelor, manifestată prin incontinență urinară și a materiilor fecale, tulburări în dinamica sexuală, mers stepat (mersul piciorului căzut).

Prevenție în afecțiunile coloanei vertebrale. Pe cât posibil, se recomandă evitarea atmosferei umede/reci și efectuarea de gimnastică medicală, iar la locul de muncă - să se corecteze pozițiile vicioase, la fel și când ne aflăm la calculator, iar la elevi - adoptarea poziției corecte în bancă. Tinerii, care stau câte 4-5 ore la calculator, să stea “drepți”, iar la interval de o oră, să ne mișcăm. La birou - cu picioarele cu talpa pe dușumea, nu “încrucișate”.

Greutatea excesivă mărește curbura lombară și, astfel, apasă pe discul intervertebral. Musculatura abdominală, la obezi, este slab dezvoltată, iar tasările vertebrale se accentuează prin “hiperlordoză”. La femei trebuie făcute profilaxia și tratamentul corect al osteoporozei, încă în perioada de menopauză și post-menopauză.

Privind rata obezității, după cum am mai amintit într-un articol, aceasta este de 44% din populație, iar în statistici europene este de 35%. Tinerilor le recomand ca atunci când stau pe scaun să mențină contactul cu spătarul, iar monitorul să fie la nivelul ochilor. Vârsta medie când survine discopatia este de 30-50 de ani.

Explorări. Medicul examinator va evalua simptomele de dureri de spate și de membru inferior printr-o examinare anamnestică. Testele imagistice vor ajuta la confirmarea diagnosticului de hernie de disc. Astfel: 1. imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) confirmă diagnosticul, respectiv localizarea și severitatea herniei de disc: 2 - CT-ul (computer tomograf) confirmă diagnosticul stabilit și dă imagini detaliate ale structurilor osoase ale coloanei vertebrale. RMN-ul este, de obicei, preferat CT-ului. Radiografiile osoase, în general, nu sunt necesare pentru un diagnostic pozitiv. Alte analize de laborator, de genul testărilor de sânge, se pot realiza pentru a exclude și alte condiții medicale.

În majoritatea cazurilor de hernie de disc este suficient tratamentul nechirurgical, constând în: repaus la pat, fizioterapie, masaj, antiinflamatoare nesteroide (diclofenac, arcoxia, gabaran), precum și steroide, reprezentate de: preparate cortizonice, dexametazonă. De asemenea, se pot efectua infiltrații epidurale cu cortizon, medicația miorelaxantă (midocalm, clorzoxazon, infiltrații cu xilină). Înotul crește tonicitatea musculaturii paravertebrale și astfel întârzie apariția herniei de disc sau chiar o face să nu mai apară. Să nu omitem, în ultimul rând, curele balneare. Tratamentul are ca obiective: îndepărtarea durerii, a slăbiciunii musculare, a amorțelii de la nivelul piciorului, cauzate de lezarea anumitor rădăcini nervoase. De fapt, tratamentul vizează revenirea pacientului la activitățile zilnice, precum și prevenirea recidivelor bolii și reducerea dizabilității date de durere.

Dacă simptomatologia nu se ameliorează sau nu dispare după circa 6 săptămâni, trebuie avut în vedere tratamentul chirurgical, efectuat de medicul neurochirurg. La consult este necesară prezentarea unui RMN efectuat recent.

Diagnostic pozitiv. Prezentarea bolnavului la medic să fie incipientă, iar de precocitatea intervenției neurochirurgicale depinde procentul recuperării.

Când durerea este bruscă, se operează, obligatoriu, și când survine scădere semnificativă în forță a membrului inferior. În momentul când survine amiotrofia (atrofia) musculaturii interesate, în acest context, este depășită terapia neurochirurgicală și survin sechele, care pot rămâne definitiv.

 

Lasă un comentariu