PRĂBUȘIREA IMPERIULUI RUS (II)

Distribuie pe:

Am văzut că în anii Primului Război Mondial, majoritatea funcțiilor cheie ale Înaltei birocrații ruse erau ocupate de personaje cu afinități filo-germane, care, prin activitatea lor, au destabilizat puterea imperială. Am aflat, de asemenea, mașinațiile politice care au obligat România să intre în război, la un moment nefavorabil, moment ce a fost hotărât de prim-ministrul rus, Sturmer. Acesta s-a dovedit a fi un adevărat trădător al țării sale, slujind în mod constant interesele Germaniei. În timpul guvernării sturmeriene a fost dezorganizată și demoralizată, în mod iremediabil, Rusia țaristă. În ce privește România, aceasta a mers din trădare în trădare, din partea puternicului său aliat. Complotiștii ruși, în frunte cu Rasputin, primesc imense ajutoare bănești din partea Kaizerului german, pentru ca indicațiile de sabotaj transmise de partea germană să fie transpuse în practică. Spre exemplu, a doua zi după intrarea României în război, la 16 august 1916, Rasputin primește o scrisoare de la Steinhauser, șeful spionajului german, prin care îi anunță instrucțiunile de urmat și vărsarea în contul lui a sumei de 120 de mii de ruble, prin Casa Frații Berekmann, din Kiev. Instrucțiunile prevedeau modul de organizare a acțiunilor extremiste de crime și sabotaje și modul de recrutare a sabotorilor revoluționari ruși, cu tendințe extremiste. Sunt nominalizate și persoanele din anturajul puterii care ar fi bine să dispară, pentru ca să le fie ușurată calea de urmat. În scrisoare se menționează, de asemenea, că “Așteptăm rezultatul bunelor servicii, pe care Majestatea Sa știe să le aprecieze și care vor fi larg răsplătite, când vom ține Rusia în mâinile noastre”. La această scrisoare, Rasputin răspunde astfel: “Am primit scrisoarea Dvs și cele trimise, s-a pus de-acum în lucru. Am înștiințat pe M.S. Împărăteasa și toate măsurile sunt luate pentru lovitura cea mare… S-a trimis pe front 400 de extremiști revoluționari, cu bani și instrucțiuni.” Într-o altă scrisoare trimisă aceluiași Rasputin, i se spune: “Vă felicit și mă bucur de a ști că Împărăteasa Alexandra are un atât de bun și înțelept sfetnic… Am sugerat prin doamna Geisman și M.S. Împărătesei, câteva idei, pe care le va discuta cu Dvs, asupra dușmanilor pe care îi aveți , printre care și pe Prințul Yuri Lyvov și că ați putea ocoli primejdia, făcând ca activitatea lor să înceteze.” Prin această scrisoare, Kaizerul sugera omor și crime agentului său plătit, omul care, ajutat de prim-ministrul Sturmer și de ministrul de interne Protopov, ținea viitorul Rusiei în mâinile lui. Nu mult timp după aceasta, patru mari explozii au loc la Moscova, Kostrovna și Petrograd. Sar în aer două fabrici la Moscova și marile cuptoare de topit alamă din Obucov, cauzând mari pagube materiale și numeroase pierderi umane. Se răspândesc zvonuri despre mari și sângeroase revolte, care ar fi avut loc la Moscova, Petrograd și Harkov. Toate acestea sunt create pentru a zăpăci lumea, provocând panică, după care să se poată cere o pace separată. Kaizerul ajunsese să țină Rusia în palme. Toate telegramele secrete, trimise către Aliați, erau copiate și trimise și Împăratului de la Berlin. S-au încercat atentate la adresa unor generali ca Brusilov și Kornilov, se pregăteau acțiuni de producere și răspândire a unor epidemii și a foametei. Rasputin ajunsese în anul 1916 cel mai prețios spion și agent al intereselor nemțești în Rusia. El lucra sub ordinele directe ale Împăratului Wilhelm II, de care a fost primit în audiență, în luna decembrie 1916. Această audiență a avut loc ca o răsplată pentru aportul adus de Rasputin la slăbirea puterii rusești. Se presupune că Franța și Anglia nu știau nimic despre toate aceste preocupări ascunse și de puțini înțelese ale Oligarhiei rusești. Aceasta pentru că Sturmer, Protopov, Rasputin ș.a. propovăduiau cu voce tare dușmănia față de Germania și ducerea războiului până la victoria finală. Aceste mașinații au ajuns însă să fie cunoscute de Marii Duci Nicolae, Dimitrie și Serghei de Miliucov și alți patroți ruși. Aduse și înfierate, aceste acte de trădare la ședința Dumei, din 14 noiembrie1917, au provocat mari mișcări de mase la Petrograd, care au condus la eliminarea lui Sturmer de la conducerea guvernului. La o lună după aceasta, pe 15 decembrie, Rasputin este omorât, în timpul unei petreceri ce a avut loc în casa Prințului Yusupov. Moartea s-a produs prin otrăvire cu cianură de potasiu, pusă în vin, și prin mai multe gloanțe de revolver. Trupul neînsuflețit a fost atuncat în Neva. La aflarea veștii, după abia zece zile, durerea Împărătesei Alexandra a fost nemărginit de mare și răzbunarea pe măsură. Prințul Yusupov a fost arestat în gară și exilat în regiunea Kursk . Arestări și pedepse similare au suferit toți cei care au fost prezenți la săvârșirea crimei. Dar, odată cu moartea acestui nelegiuit, vestitul Rasputin, s-a apropiat și sfârșitul Dinastiei Romanovilor. La câteva luni, pe 2-3 martie 1918, Țarul Nicolae II, aflat pe linia frontului, semnează, în vagonul unui tren, actul de abdicare. Lucrurile se petreceau sub presiunea mișcărilor revoluționare, februarie 1918, care au schimbat forma de guvernământ în Rusia. Chinurile și necazurile pentru familia imperială nu se opresc aici, ele vor continua, având un sfârșit tragic pentru întreaga familie. După triumful revoluției, întreaga familie imperială a fost arestată la Țarskoe - Selo și, sub guvernul Kerenski, a fost dusă în surghiun la Tobolsc, în Siberia, și de aici la Ecaterinenburg, oraș de la sud-estul Munților Ural. Aici, Țarul Nicolae II cu Țarina, cu cele patru mari ducese: Tatiana, Olga, Anastasia, Maria și Țareviciul Alexis, au fost închiși într-o casă, înghesuiți cu toții într-o singură cameră, lipsită de orice confort. Regimul aplicat deținuților era unul sălbatic. În condiții similare, își petreceau ultimele zile de viață și membrii suitei: Prințul Dolgorucov, Prințesa Hendricova, generalul Tatișev și profesorul Botchin, arestați odată cu familia imperială. În aceste zile, trupe ceho-slovace se apropiau de Ecaterinenburg, amenințând ocuparea orașului și eliberarea deținuților. În această situație, șeful Sovietelor din localitate, Yakhontov, prezidează o comisiune extraordinară în care a poruncit să fie împușcată familia Țarului și persoanele din jurul lui. Prizonierii au fost introduși într-un beci întunecos, în vederea executării lor. La început, au fost bătuți și împușcați membrii din suită. Apoi, în fața părinților, lângă cadavre, cele patru mari ducese au fost din nou necinstite, cum de fapt mai fuseseră necinstite zilnic, timp de 2 săptămâni. După împușcarea lor și a Împărătesei, Țarul ceru îngăduința de a fi ucis odată cu fiul său. Grația i-a fost acordată. Toate cadavrele au fost arse pe un rug aprins, în apropierea clădirii. Astfel s-a petrecut oribila crimă în ziua de 16 iulie 1918, sub guvernul provizoriu condus de către Grigore I . Lyvov. Astfel s-a stins în temnițele durerosului său exil, acel puternic Țar de odinioară, acela care, înainte de război, saluta românește, la Constanța noastră, steagurile unei armate, care, peste doi ani, avea să sângereze pe front, în tovărășia armatelor sale, pentru realizarea idealului național.

 

Lasă un comentariu