Când am primit invitația de a face o deplasare la un eveniment care avea să se petreacă în după-amiaza zilei de 17 iulie la Sântu, județul Mureș, primul lucru pe care l-am făcut a fost de a localiza satul pe harta județului nostru, de a afla căile de acces și câte ceva despre istoricul localității. Satul Sântu aparține de comuna Lunca, comună care mai are în componență satele Băița, Frunzeni, Logig și Lunca, reședință de comună. Conform datelor statistice din 2011, comuna Lunca are 2.625 de locuitori, din care 93,87 sunt de naționalitate română, are 1.188 de gospodării și 1.115 locuințe, pe o întin-dere de 8.520,45 hectare. Sântu este un sat situat la 16 kilometri distanță de Reghin, pe drumul spre Bistrița, și a fost atestat documentar din anul 1319, dar au fost descoperite vestigii arheologice încă din epoca bronzului și monede datate din anul 89 d.H.
Plecarea spre destinație a avut loc cu un microbuz. A fost invitată doar presa. Cunoșteam destinația, iar organizatorul acestei ieșiri în mediul rustic a fost jurnalistul Ionel Albu. Pe drum am aflat mai multe amănunte: este vorba de inaugurarea unei crame la Sântu, iar ideea principală a fost de a organiza un eveniment pentru ca jurnaliștii mureșeni să aibă parte de un cadru relaxat, de socializare între ei. A fost o idee strălucită, la care se adaugă și posibilitatea de ieșire din anonimat a comunei Lunca. Ajuns la destinație, după aproape o oră de călătorie, am fost surprins de arhitectura aparte a Cramei Sântu, o clădire mai deosebită, cu un turn. În curtea foarte îngrijită, pe lateral, câteva mese pregătite cu băuturi răcoritoare și platouri reci pentru gustare ne prevestea ceea ce avea să se întâmple. Ne întâmpină gazda evenimentului, avocatul Vasile Costea, foarte încântat de faptul că presa mureșeană a răspuns invitației sale. În scurt timp au sosit și echipele de la televiziunile locale. Unii jurnaliști au venit cu familia. Cei cinci copii care au fost și ei prezenți ne prevesteau o după-amiază deosebită, încărcată de muncă, relaxare, socializare, clipe binemeritate oferite jurnaliștilor, după o săptămână de muncă. Vorba vine, fiindcă un jurnalist, de regulă, nu are zile libere pe tot parcursul anului, cu excepția concediului de odihnă, dar nici orar de lucru, zilnic.
CRAMA SÂNTU
Pentru început s-a făcut vizita cramei. Lucrările de reparații și amenajare a clădirii au durat șapte ani. Încă nu s-au terminat. La etaj urmează a se amenaja o sală de mese, unde accesul se va face pe o scară de interior, din cramă. Aflăm că această clădire a fost construită în anul 1952 de C.A.P.-ul din localitate și servea drept scop ca magazie. Ulterior a trecut în proprietatea unui întreprinzător particular care a vrut să facă o distilerie, dar a renunțat și astfel a ajuns în proprietatea avocatului Vasile Costea.
UNDE DAI ȘI UNDE CRAPĂ!
De unde a pornit ideea înființării unei crame, este foarte interesant de aflat. Avocatul Vasile Costea, al cărui mamă locuiește în Sântu, fiind și el fiu al satului, a aflat că, cu mulți ani în urmă, în sat a fost o mănăstire, care, ulterior, a fost demolată. Avocatul Vasile Costea și-a propus să cumpere terenul și clădirea unde se află acum Crama Sântu pentru a construi o mănăstire și pe care s-o doneze Bisericii. Impresionantă inițiativă! Dar a aflat ulterior că în sat, mai demult, a fost o cultură importantă de viță-de-vie și zona era recunoscută pentru calitatea vinurilor sale. Asta i-a dat de gândit avocatului, așa că, și-a revizuit planurile și a început să se documenteze despre viticultură, horticultură în general. Așa a decis să-și regândească planurile și să reînființeze o plantație de viță-de-vie, cu soiurile cele mai potrivite pentru teren și climă. A și trecut la treabă, iar acum este vorba de inaugurarea primei recolte, cea din anul 2019, iar presa mureșeană a avut parte de onoarea de participare la eveniment. Nu este vorba de o producție foarte mare. Este o producție de 5.000 de litri și se va ajunge, în timp, la o producție de 10.000 de litri de vin, marca “Gură de Rai”.
DEGUSTAREA VINURILOR
Procedura de degustare a vinurilor a fost săvârșită de inginerul horticol bistrițean, Migai Bilegan, pentru soiurile de vin produse: două albe și două roșii, White Cuvée, Fetească Regală și Sauvignon Blanc, Red Cuvée și Merlot și Fetească Neagră. Fără a intra în amănunte, mă voi referi doar la prima operațiune, cea care presupune scoaterea dopului din sticlă. Dopul se scoate, cu tirbușonul, până la jumătate, apoi se extrage complet, încet, pentru a nu afecta calitatea vinului. Se urmărește apoi în pahar culoarea vinului, grosimea „gulerului”, mirosul și gustul. În caz că gustul persistă mai mult de 12 secunde, este vorba de un vin de calitate. Aici a fost vorba de calitate și o concentrație de alcool de 14 grade. Jurnaliștii au urmărit pas cu pas degustările, urmând instrucțiunile pentru aprecierea calității.
PLANTAȚIA DE VIȚĂ-DE-VIE
După degustarea vinurilor a urmat vizitarea plantației de viță-de vie. Cu toate că nu este foarte extinsă, impresionant este faptul că este foarte atent îngrijită. Un coleg chiar afirmase: „Ai impresia că ești într-o fermă a unui neamț, nu a unui român”. Așa și este. La capăt de rând este plantat câte un trandafir, iar pe stâlp, o tăbliță pe care este înscris soiul viței-de-vie. Aflu și de ce se plantează un trandafir în cap de rând. Nu este neapărat un moft estetic. Se pare că în caz că vița-de-vie este atacată de mană, mai întâi este afectat trandafirul și este semnalul de alarmă pentru a se interveni la vița-de-vie. Pe de altă parte, vița-de-vie preia o parte a aromei florilor de trandafiri. Dar terenul mai cuprinde și altele: o plantație de mure, de diferite soiuri, astfel că regăsim pe lângă mure aflate în floare, și din cele în fază de coacere. Apoi mai dăm și de o plantație de cireși, nuci, pruni și o mica parcelă de lavandă. Ieșind din livadă, trecem de partea opusă plantației de viță-de vie și ni se arată locul unde a fost mai demult mănăstirea, acum un teren pustiu, la râpa dealului.
LA FOIȘOR
După ce au fost văzute la fața locului rezultatele unei munci titanice, dar cu rezultate pe măsură, s-a continuat degustarea vinurilor în foișorul amplasat aproape de intrarea în plantație. Acolo l-am cunoscut și pe primarul comunei Lunca, ing. Teodor Vultur. Am aflat că Primăria Lunca este foarte deschisă față de inițiativele întreprinzătorilor și le acordă facilități celor care vin cu proiecte viabile. Drept consecință, știind despre intenția avocatului Vasile Costea de a construi o mănăstire în localitate, i s-a dat terenul unde a fost mai demult mănăstirea.
Proiectul pentru clădirea mănăstirii este deja întocmit, dar mai necesită câteva aprobări. Dacă vor fi primite, vor începe lucrările de construcție. Am aflat, de asemenea, că numele satului Sântu vine de la faptul că un călugăr cu numele Andrei a locuit o perioadă în sat. La fel de interesant este și faptul că prima doamnă a țării, Carmen Johannis, este născută în Sântu. Wikipedia ne dă faptul că s-ar fi născut la Reghin. S-a căsătorit cu Klaus Johannis, actualul președinte al României, în anul 1989. Este absolventă a U.B.B. Cluj-Napoca, profesoară de limba engleză, iar numele ei de fată a fost Carmen Georgeta Lăzurcă.
UN OSPĂȚ DE POMINĂ
Ne întoarcem la Crama Sântu și ne așezăm la mese, fiindcă abia acum urma ospățul: un gulaș de care n-am avut parte până atunci de a mânca, preparat după o rețetă personală, urmat de un grătar. O abundență culinară la care cu greu poți face față. Gazda întrunirii, avocatul Vasile Costea, a lansat invitația de a ne reîntâlni peste un an, pentru a nota progresul realizat în decurs de un an. Propunerea a fost unanim acceptată, dar asta m-a dus cu gândul la ideea cum că jurnaliștii mureșeni ar merita să aibă parte de „O zi a presei mureșene”, zi pe care s-o sărbătorească anual, dacă este posibil, la „Crama Sântu”.
