De aici rezultă că lupta cu noul corona-virus este însoțită de mai multe «lupte paralele», printre care și lupta cu frica oamenilor, care se poate transforma în panică, considerată ca a fi unul dintre cele mai periculoase fenomene sociale. Pe lângă această luptă cu necunoscutul, oamenii sunt angajați în luptă cu incertitudinea, care, așa cum se știe, la rândul ei, generează asemenea stări emoționale desemnate prin emoții astenice, cum este frica, anxietatea și chiar depresia. De aceea, ca stare psihică și proces afectiv primar, teama și frica în acest context cu risc epidemiologic crescut sunt amplificate de componenta cognitivă, exprimată prin insuficienta cunoaștere a fenomenului, cum se întâmplă și în situația contaminării cu acest virus. Aceasta conduce la confuzie, neliniște, nesiguranță și dezechilibru în plan psihologic, culminând cu panica și atacul de panică. Este ceea ce filosoful raționalist francez, R. Descartes, cu secole în urmă, atrăgea atenția asupra a ceea ce poate fi considerat “eroarea ce se crede adevăr”! În mod evident, o asemenea eroare nu poate conduce nici la certitudine și nici la adevăr, ci la incertitudine și cel mult la probabilitatea de a demonstra și valida asemenea adevăruri probabile. Se deduce de aici cât de importantă și cât de necesară este reducerea incertitudinii și a creșterii certitudinii prin informații corecte și reale, fără minciuni.
Rezultă că epidemia declanșată prin acest virus este mai mult decât o amenințare la sănătatea noastră trupească - fizică, și că pe lângă această amenințare și impact indus asupra sănătății biologice, ea este o amenințare și asupra sănătății psihice - a sufletului (se dorește mai mult salvarea vieților decât pe cea a sufletelor, pe care, cu bună știință, le “omorâm”!!). Astfel, în aceste momente pe care le traversează omenirea, se poate vorbi despre o pandemie psihologică, mai corect și adaptat fiind spus, despre o pandemie a fricii. Aceasta, în pofida a ceea ce spunea Sfântul Apostol Pavel în epistola către unul dintre cei mai iubiți credincioși ai săi, Timotei, (în 2 Timotei 1:7), de unde rezultă că “Dumnezeu nu ne-a dat duh de temere, ci de putere și minte 'nțeleaptă”. Este singura certitudine pe care o avem cu toții în comun, de la «vlădică până la opincă», și, totodată, singura dreptate din fața căreia nu se poate sustrage niciun muritor, fiecare fiind conștient de faptul că propriul sfârșit este o realitate, și care, în mod paradoxal sau nu, devine o consolare! De unde va rezulta că, calea cea mai simplă a contracarării fricii și a panicii, dar și a diminuării incertitudinii, este informarea corectă și stăpânirea fricii față de necunoscut, cum ar fi în prezent frica față de acest virus necunoscut.
Prima variabilă independentă este importantă nu doar în raport cu riscul epidemiologic, ci și în raport cu evoluția și finalitatea celui infectat cu COVID-19. Pe acest fond al dinamicii maladiei, unii trec mai ușor peste această boală, pe când alții suportă traumele biologice și psihice majore, pe când ceilalți, mai puțin la număr, cad victime acestui virus care stimulează erodarea sănătății bolnavilor care au și alte boli asociate și la care acest virus devine letal, astfel că le scurtează viața aceasta, dar nu și determină decesul.
2. Particularitățile mediului și a interacțiunilor sociale
Este variabila asupra căruia se insistă cel mai mult, astfel că în funcție de acest factor sunt elaborate de către autorități măsurile preventive și protective precum și cele sancționatorii, dar și cele ce zădărnicesc combaterea și reducerea riscului de contaminare. De curând, mass-media a evidențiat natura riscului epidemiologic în raport cu această variabilă, desprinzând o scală evaluativă ce prevede un risc epidemiologic variabil, care ar cunoaște o plajă de manifestare de la minim, spre moderat și puternic, în funcție doar de această variabilă independentă. Experimentul realizat de V. Cataramă “neagă” influența majoră a acestui factor, dar scoate în evidență importanța factorului ce ține de individ - starea lui de sănătate și a încrederii de sine, precum și nonagresivitatea virusului, dacă experimentul a fost real și nu în alt scop manipulativ. Întrucât despre impactul nociv al mediului s-a vorbit destul de mult, încât fiecare poate discrimina acești factori de risc, nu voi insista asupra lor, ci doar voi sublinia că, așa cum au stabilit cercetătorii americani, utilizarea corectă a măștilor de protecție reduce riscul contaminării cu 50%. Feed-backul negativ ce predispune spre un asemenea risc epidemiologic provine și de la decredibilizarea autorităților care gestionează acest fenomen, inconsecvența și incoerența în comunicare și normativismul - regulile inflexibile impuse cetățenilor.
Din perspectiva teoriei probabilităților, când P(c/r) = 0,...,1, înseamnă că există un coeficient al riscului infectării (r) chiar și prin purtarea măștii de protecție (c), ceea ce necesită și alte măsuri de contracarare a contaminării cu acest virus. Aceasta înseamnă că o asemenea măsură este doar necesară nu însă și suficientă, existând un răspuns care cade sub incidența riscului (r). Pentru ca să fie eliminat riscul contaminării se impune ca riscul contaminării, într-o asemenea situație (s), să devină improbabil - certitudine, adică relația probabilistică ia forma P(r/s) = 1. Desigur, această concluzie este pur teoretică, deoarece în actualul context al crizei epidemiologice nu se poate realiza, întrucât există prea mulți factori favorizanți ai riscului epidemiologic, ca atare riscul epidemiologic este probabil (așa cum am anticipat, în cazul purtării măștii probabilitatea necontaminării este doar de 50%, ca atare trebuie căutate și alte alternative rezolutive. În termeni probabilistici se exprimă prin faptul că probabilitatea de apariție a răspunsului - r (riscul epidemiologic), condiționată de apariția situației - s (purtarea măștii sau alte asemenea măsuri protective, cum ar fi respectarea distanței și a distanțării fizice etc.), poate fi 0 sau 1 și între 0 și 1. Situația ideală - teoretică doar - este când condițiile de risc sunt minime, când valoarea P(c/r) =1, și când riscul este improbabil, ca și inexistent. Aceste modele evaluative ale riscului epidemiologic pot veni în sprijinul elaborării unei strategii științifice în vederea diminuării riscului de contaminare cu acest virus, dincolo de acțiunile voluntariste, incoerente și empirice de care abuzează autoritățile.
(Va urma)
