Conform „Dicționarului explicativ", memoria este un proces psihic ce constă în întipărirea, recunoașterea și reproducerea senzațiilor, sentimentelor, cunoștințelor din trecut. Privită din alt unghi, însă, memoria reprezintă o capacitate aproape paranormală a ființei umane de a reînvia trecutul. Fiecare dintre noi suntem, datorită acestei capacități, depozitarii unor adevărate lumi, fiind capabili să facem să (re)trăiască în noi și prin noi sentimente, ființe, peisaje care au dispărut din lumea materială demult. Apoi, memoria este cea care ne ajută să învățăm să nu mai greșim, ne ajută să corelăm date și fapte pentru a ajunge mai aproape de adevăr, ne ajută să relaționăm, să rămânem constanți în sentimente și convingeri. Cu alte cuvinte, este o trăsătură sine qua non a ceea ce numim: a fi om, în toată frumusețea și complexitatea acestui concept.
Din păcate, exact memoria este cea mai agresată facultate a minții noastre de către societatea modernă. Nu mai reținem nume, numere și adrese, pentru că telefonul le reține printr-o singură atingere; nu mai cunoaștem numele străzilor și locurilor, pentru că sistemele de navigație știu mai bine decât noi unde vrem să ajungem; nu ne mai obosim să reținem informații din niciun domeniu, pentru că o simplă căutare pe calculator ne arată în câteva milisecunde tot ce am vrea să știm. Costul însă este enorm! Cele mai teribile boli ale bătrâneții sunt cele în care începem să uităm. Mai întâi uităm lucruri minore, mai apoi uităm fapte și date recente, pentru ca în final să uităm de cei pe care îi iubim, de lucrurile în care credeam, și chiar de noi înșine. Doctorii caută cu înfrigurare remedii pentru maladia Alzheimer, iar psihologii nu înțeleg ce se întâmplă cu tinerele generații, care rețin tot mai greu și au o capacitate tot mai mică de corelare. În realitate, explicația este simplă și tulburătoare: societatea noastră este într-o neobosită și păgubitoare căutare de noi și noi metode de a ne... paraliza memoria. Tot mai performantă, tehnica digitală ne anesteziază mintea și implicit memoria, iar noi, pierduți în ficțiunea televizoarelor sau a calculatoarelor, uităm de stres, de lucrurile care ne presează, de fricile imediate sau de idealurile neîmplinite. Dar uitarea, mai ales cea stimulată artificial, nu este selectivă, cum ne-am dori, ci generalizată, din păcate. Așa că nu ar trebui să ne mire că cei dragi uită să ne caute, că cei lângă care trăim uită să ne iubească și să ne prețuiască. Noi înșine ne uităm promisiunile, dar și experiențele dureroase, ajungând astfel, din nou și din nou, să le repetăm. Dacă am ajunge să ne descoperim, să ne antrenăm această uimitoare capacitate care este memoria, ne-am putea schimba pe noi înșine și apoi am avea șansa de a transforma în bine și lumea. Primul pas rămâne trezirea, în toată plenitudinea ei, a acestei supercapacități pe care o numim memorie. Cum putem face acest lucru? Vom prezenta, în continuare, trei exerciții ce pot părea simpliste sau bizare, dar care pot face adevărate minuni pentru dezvoltarea memoriei:
• Priviți, cu multă atenție, un colț din camera în care locuiți sau din grădină, apoi închideți ochii și căutați să vă redesenați în minte tot ce ați văzut, obiect cu obiect. Redeschideți ochii și comparați realitatea din fața dvs. cu cea memorată, făcând ajustările necesare. Repetați exercițiul de mai multe ori, îmbunătățind tot mai mult respectiva imagine mentală. Practicat, zilnic, este unul dintre cele mai bune exerciții pentru antrenarea memoriei pe termen scurt, dar și pentru prevenirea maladiei Alzheimer.
• Spuneți, pe cât posibil, numai adevărul, fără a denatura realitatea câtuși de puțin. Cercetătorii au observat că exersarea adevărului ajută foarte mult inteligența, în general, și memoria, în special. Pentru că atunci când mințim, pentru a fi convingători și „eficienți", ajungem să credem, măcar parțial, o realitate fictivă pe care noi o creăm, denaturând astfel procesul memorizării. De aceea, mincinoșii cronici au probleme relaționale majore, ei fiind incapabili să memoreze un fond comun de valori și sentimente cu cei de lângă ei. De asemenea, ei ajung să se simtă neînțeleși, iar spre vârsta a treia, se confruntă cu afecțiuni psihice sau neurologice grave, legate în special de memorie.
• Măcar o dată pe lună, luați un album cu poze vechi și, cel mai bine, întâlniți o rudă sau un prieten drag, cu care să le vedeți împreună. Încercați să evocați cât mai multe sentimente și senzații legate de timpurile, ființele și locurile fotografiate. Veți face astfel un lucru foarte prețios: dinamizarea memoriei afective, ajutând astfel la retrezirea unor sentimente puternice, dar și la vindecarea dvs. emoțională. Pentru că cel mai important este să ne reamintim, mereu și mereu, de dragostea pe care am nutrit-o și care nu moare niciodată.
