MOTTO: “Noi ne făgăduim să aveți dumneavoastră și toată țara de la noi dreptate.”
Antim Ivireanul, mitropolit al Țării Românești, în vremea lui Constantin Brâncoveanu, cărturar luminat, autor de cărți religioase, tipograf, pictor, gravor, ctitor de biserică, excelent orator, l-a asemuit pe Constantin Brâncoveanu cu împăratul roman Constantin cel Mare (306-337), prin izbânda căruia a izbândit creștinismul. Grecul Manu Apostol Atenianul, autorul cărții “Sentințele unor vechi filosofi”, a scris despre Constantin Brâncoveanu: “În acești preafericiți ani ai păzitei tale de Dumnezeu domnii înflorește iarăși gloria vestită, care din vechime și de la început a câștigat neamul cu înțelepciunea sa până la marginile lumii […] aceste bogate daruri le avem zilnic din mâna ta cea binefăcătoare, prea bunule Domn care se bucură să împartă necontenit și pe întrecute tuturor binefacerile sale”.
Înainte de strălucita, bogata și îndelungata sa domnie (28 octombrie 1688 - 24 martie 1714), tânărul Constantin Brâncoveanu a fost inițiat în tainele credinței creștine strămoșești de părintele Theodosie, mitropolitul Țării Românești, în tainele politicii interne de înțeleptul său unchi Șerban Cantacuzino, domn al Țării Românești între anii 1678 și 1688, de lectura manuscriselor vechi sau de evocările martorilor supraviețuitori ai răfuielilor dintre grupările boierești și ai anterioarelor răscoale ale seimenilor, dărăbanților, roșiilor, țăranilor și orășenilor săraci. De la toți cei deja amintiți, din evoluția, deseori imprevizibilă, a evenimentelor politico-militare din apropierea hotarelor țării sale, din frățeasca solidaritate creștină și de neam cu românii din celelalte două țări românești, Moldova și Transilvania, și-a construit diplomația eliberării de sub malefica suzeranitate a Porții Otomane.
“Istoria Țării Românești”, operă literar-istorică medievală, creație a mai multor autori, începe cu narațiunea întemeierii statului românesc centralizat de la sud de Carpați, act istoric realizat prin voința tuturor locuitorilor acelui spațiu de a se închina “să fie sub porunca lui (n.n.a. lui Radu vodă Negru, identificat de istorici cu Basarab I, c. 1310-1352) și numai el să fie «domn» preste toți” și se încheie cu narațiunea alegerii boierului, mare logofăt, Constantin Brâncoveanu ca domnitor al Țării Românești.
Deoarece anul 2020 este consacrat ca an omagial al pastorației părinților și copiilor și ca an al filantropilor ortodocși români, în cuprinsul căruia, duminică, 16 august 2020, în toare bisericile și mănăstirile românești sunt pomeniți cu mare cinste Sfinții Martiri Brâncoveni: Constantin Voievod cu cei patru fii ai săi, Constantin, Ștefan, Radu și Matei și sfetnicul Ianache, consider că este potrivit ca dreptmăritorilor creștini să le facem cunoscut și acel moment când Constantin Brâncoveanu a fost ridicat, de reprezentanții românilor munteni, ca Domn al Țării Românești. Pentru această emoționantă lucrare ne întoarcem la “Istoria Țării Românești”, în care cronicarul cantacuzinesc a scris următoarele: “Plinindu-se două săptămâni mesița octomvrie 29 zile, cursul anilor 7197 (1688), luni dimineața, la 2 ceasuri din zi, pristăvitu-s-au Șerban vodă, dându-și fericitul suflet în mâna lui Dumnezeu. Dumnezeu să-l pomenească! Deci întâmplându-se la pristăvirea lui părintele mitropolitul Theodosie și frate-său Constandin Cantacuzino, ce-au fost mare stolnic, și toți boiarii, numaidecât merseră la sfânta mitropolie și porunciră de să strânseră toți căpitanii de pre la toate cetele și mulțime de boiari mari și mici den țară și toți neguțătorii. Atunci aduseră și pre un capegi bașa turcu, Hamet aga, care era venit aicea cu trebi împărătești și mai era și alți agalari turci; aduseră și pre părintele Dionosie, patriarhul Țarigradului, și așa cu toții împreună merseră înnaintea acelui agă turc de-i spuseră de moartea lui Șerban vodă și-l întrbară de sfat, să-i învețe cum vor face. Atunci acel agă turc împreună cu alalți dederă răspuns întru auzul tuturor boiarilor și a tuturor slujitorilor la mari și la mici, ca fără zăbavă să-și rădice domn den țară să nu care cumva să se prinză vreo zminteală, căci țara iaste ocolită de vrășmașii împărăției.
Deci boerimea și cu alți cu toți nu avură cum face într-alt chip, ci cu toții făcură sfat și aleseră dintru dânșii pre un boiariu anume jupan Constandin Brâncoveanul, marele logofăt, de-l rădicară să le fie domn, că-l știia că iaste înțelept și să trăgea din odraslă domnească.
Atunce cu toții să închinară lui cu mare bucurie și toți cu un glas bun, ziseră: «Într-un ceas bun să ne fii măriia ta domn pănă la adănci bătrănețe»“.
Și îndată-l duseră în sfănta mitropolie cu mare cinste, luundu-l de mănă părintele Theodosie mitropolitul, pănă l-au băgat în sfăntul oltar, pre poarta cea mare împărătească și acolo l-au purtat împrejurul sfăntului prestol, sărutănd masa cea sfăntă și evanghelia cea dumnezeiască și cinstita cruce. Și închinăndu-se, au îngenunchiat înnaintea prestolului, de i-au citit deasupra capului molitvele de domnie patriarhul Dionisie și l-au blagoslovit. Și așa eșind de acolo, l-au pus în scaun domnesc pănă i-au căntat mnoga leta, mergând toată boerimea de i-au sărutat măna.
După aceia eșind afară, numaidecăt purceseră cu toți de merseră la curtea domnească, eșindu-i nainte toți preoții cu litie și cu căntări dumnezeești, pănă l-au băgat în biserica domnească, de au sărutat sfintele icoane și au șezut în scaunul cel domnesc.
Atunce Constandin vodă au strigat către toți boiarii cu glas de bună cinste zicăndu-le: «Iată, am ascultat eu rugăciunea dumneavoastră de mi-am lăsat toată odihna și toate moșiile mele și mai mult fără voia mea m-ați rădicat domn. Acum dară să cade și dumneavoastră să vă arătați credința cea adevărată, cum că vă veți afla în toată vremia lăngă noi cu slujbă adevărată și credincioasă și veți face toate poruncile domniei fără nici o îndoială, precum și noi ne făgăduim să aveți dumneavoastră și toată țara de la noi dreptate».
Așijderea și boiarii răspunseră:
«Cum de vreme ce au dăruit Dumnezeu pre măriia ta cu domniia după pofta noastră, săntem bucuroși foarte să ne dăm credința neclătită». Și căte unul, căte unul, pre rănd, fiind sfănta evanghelie așezată în mijlocul bisericii, puseră măinile toți pre dănsa, jurăndu-se și legăndu-se cu numele marelui Dumnezeu, cum vor sluji domnului lor, cu credință și cu mare dreptate, dănd la măna domnu-său și o scrisoare a lor încredințată, precum iaste mai sus scris.
Isprăvindu-se de aceasta, cu toți dinpreună să închinară și eșind din biserică, suindu-se toți în casele domnești, șezând în cinstitul scaun, alergară cătră dănsul toți boiarii mari și mici și toate gloatele sărutănd măna zicea: «Într-un ceas bun să ne fii măriia ta domnu și să ne stăpănești cu pace în toată viața măriei tale». Și aciiaș porunci Constandin vodă tuturor logofeților domnești de scriseră cărți pre numele lui la toate tărgurile și la toată țara, dănd veste de pristăvirea lui Șerban vodă și de domnie noao a lui Constandin vodă.
Și de acolo să întoarse Constandin vodă iar la scaunul lui, și tot într-aceia zi fost-au trimis la Poartă pre o seamă de boiari, pre altă i-au trimis la pașa, care au fost sarascheriu la Obluciță, unde-i zic Cartal, pre alții la hanul tătăresc cu cărți scrise pentru moartea lui Șerban vodă, făcând mare rugăciune pentru Constandin vodă, să-l lase să le fie domn, precum l-au poftit țara”.
***
Duminică, 16 august 2020, zi rânduită de Sinodul Bisericii Ortodoxe Române pentru pomenirea și cinstirea Sfinților Martiri Brâncoveni, vom face ceea ce ne zice Sfânta Scriptură: “Aduceți-vă aminte de mai marii voștri care v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu; priviți cu luare aminte cum și-au încheiat viața și le urmați credința”.
