Există trei trepte ale vieții duhovnicești care sunt curățirea, luminarea și îndumnezeirea. Prin metoda evlaviei ortodoxe suntem vindecați și astfel putem ajunge la Dumnezeu spre a-L cunoaște. Folosind cuvântul știință în sensul originar înseamnă aici metoda corectă pe care o folosim spre a ne tămădui. Medicina se numește și ea știință, întrucât cunoaște Calea prin care trupul omului este tămăduit. Ortodoxia îl tămăduiește pe om. Atunci cred că avem dreptul să susținem că este o știință, deoarece cunoaște calea adevărată prin care omul se tămăduiește. Biserica cunoaște Calea adevărată a tămăduirii omului. De fapt, prin acest termen “tămăduire” mulți înțeleg caracterul și comportamentul social, adică plasează tămăduirea într-o atmosferă moralizatoare. Ortodoxia este un tratament vindecător și o știință, pe când teologia nu este o știință intelectuală, ci glasul și viața bisericii. Așadar, teologia este rod al vindecării omului, dar și calea de a ajunge la tămăduire și a dobândi cunoașterea lui Dumnezeu. Părinții învață că vederea lui Dumnezeu este un dar de la Dumnezeu, pe care îl dă El, când vrea El și cui vrea El. Trebuie să ne rugăm spre a fi curățiți pe dinlăuntru, spre a fi izbăviți de patimi - de fapt, spre a ne preschimba patimile - și pentru ca mintea să ne fie luminată, adică să dobândească rugăciunea minții în inimă. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că izbăvirea de durere și plăcere este semn că omul a trecut la treapta curăției, semn că a ajuns la treapta luminării sau a trecut de ea, este izbăvirea de neștiință și de uitarea lui Dumnezeu, iar semnul ajungerii este slobozirea de închipuire și de toate înfățișările pe care i le aduce lumea simțurilor. Deci, putem să ne rugăm stăruitor: “Luminează întunericul meu!”. Și dacă Dumnezeu va voi, se va descoperi pe sine.
