România se află între țările cu o multitudine de resurse materiale în subsolul și la suprafața teritoriului ei, care, dacă ar fi exploatate în folosul ei, ar avea o multitudini de opțiuni de dezvoltare economică, comercială, ce ar putea asigura venituri la bugetul statului și un nivel de trai măcar la nivelul Poloniei. Acțiunile sau programele de dezvoltare, până acum, au fost lăsate la cheremul partidelor (Parlament și guverne perindate la putere) care au promis multe în campaniile electorale, cum ar fi construcția a 1.000 de kilometri de autostrăzi, șapte spitale regionale, școli (și în localități unde nu sunt copii), până și stadioane, parcuri la sate, uitând de modernizarea străzilor, a introducerii rețelelor de apă potabilă, canalizare, gaze naturale, de care doar 39% din gospodării beneficiază în România, cu toate că dispunem de zăcăminte mari de gaze, iar în Ungaria care importă, și de la noi, acest combustibil, 98% din populație utilizează în locuințe gaze naturale. Nici la energie electrică nu stăm mai bine. Până acum, doar județul Covasna se poate lăuda cu faptul că în toate cătunele (localitățile) beneficiază în case de curent electric.
Deci, deocamdată, până politicienii ocupă funcțiile de șefi la nivel central și local, resursele României nu sunt valorificate în beneficiul românilor, ci al lor și străinilor, nu pentru dezvoltarea țării și a bunăstării populației de la noi, ci a celor care dispun de ele, pentru că sunt lăsați să o facă după bunul lor plac.
Dezvoltarea țării sau a unei regiuni bogate în resurse, pentru a fi eficientă, este strâns legată de modul în care sunt valorificate, de priceperea și intențiile celor care se ocupă, răspund de fiecare sector în parte, atât la nivel central, cât și local. De asemenea, “în politica de dezvoltare a țării trebuie să se țină seama de avantajele sau dezavantajele oferite de așezarea sa geografică, de resursele interne, de potențialul productiv și al forței de muncă, de contextul economic regional și mai ales de potențialul de creștere și așezare geo-strategică, a reducerii decalajelor de dezvoltare și a obținerii unei valori adăugate superioare”.
Părerile și conceptele privind avantajele economice ale României, în contextul regional, sunt dezbătute și analizate la nivel politic, practic, dar și teoretic, în multe cazuri sunt diferite, însă în cele mai multe cazuri ajung la un numitor comun. Însă, majoritatea converg spre faptul că România se află în prezent la un nivel sub potențialul său de dezvoltare, încât nu își pune în valoare avantajele economice naturale.
“Dacă trecem în revistă resursele naturale, care pot fi valorificate în beneficiul României, de gaze, petrol, de la energie hidro la cea nucleară, de la resurse de cupru sau cărbune, de la ape minerale la ape geotermale, de la terenuri agricole de o înaltă productivitate, la păduri care se întind pe o suprafață mare din teritoriu, de la zona montană care ocupă o treime din teritoriul țării, la o Deltă, care este unicat în lume din multe puncte de vedere, este simplu de înțeles că potențialul de dezvoltare bazat pe resurse este imens” și, spunem noi, nefolosit pentru a atrage investitori și turiști străini.
România are șansa de a se afla în zona de interese strategice a patru mari puteri: SUA, UE, China, Rusia, dar și a Germania, Franței, Italiei și a Marii Britanii, cu care are multiple schimburi comerciale, și, mai ales, în lupta globalizării economiei. Dacă am atrage investiții de 15-20 de miliarde de euro de la fiecare, țara noastră s-ar apropia (economic și ca nivel de trai) de aceste state dezvoltate. Însă, numai cu inteligență, profesionalism și nu partenic și nu cu interes politic, superficial, pentru a obține avantaje materiale și electorale, cum se întâmplă și acum în cazul epidemiei de COVID-19. Marea noastră problemă este (avem în vedere partidele, Parlamentul și guvernele), că unii sunt cu SUA, alții cu UE, nu din convingere, ci de fațadă, să dea bine la popor, lozincă folosită de toți politicienii, în realitate pentru a obține voturi și avantaje personale, iar cei mulți rămân cu sărăcia.
Avem nevoie de investiții, de cel puțin 50 de miliarde de euro într-un plan pe cinci ani, pentru a dezvolta și a prelucra resursele naturale în țară, nu de alții în beneficiul lor, resurse care depășesc, din estimările specialiștilor, valoarea de 1.000 de miliarde de euro, exemplu gazele naturale din Marea neagră. Și cu un împrumut de 10 miliarde de euro, investiți în industria minieră, nu pentru consum ca acum, România ar putea deveni performantă dacă aceste resurse ar fi exploatate de societăți românești.
Când se va întâmpla ca România să-și pună în valoare potențialul de dezvoltare al resurselor proprii? Atunci când România își va face un obiectiv strategic prin reducerea dezechilibrelor economice și sociale. Cum? “De la investiții în infrastructură turistică și rutieră, pentru turism, la investiții în agricultură și în sectorul silvic, la investiții în sectorul extractiv și de prelucrare a mineralelor, la investiții în dezvoltarea sectorului energetic regenerabil, dar și fosil, și multe alte tipuri de investiții și finanțări pentru dezvoltare”. În condiții de stabilitate economică, firmele vor promova programe pe termen lung, fapt ce va contribui la obținerea de avantaje regionale, dar mai ales, în scoaterea în evidență a specificității și oportunității date de potențialul bazat pe resurse interne. Apartenența la UE nu este singurul mod de reducere a decalajelor de dezvoltare, pentru că mai important decât puterea de cumpărare, și chiar productivitatea muncii, este productivitatea capitalului. Capitalul susține economia care generează locuri de muncă și venituri mai mari.
Diversificarea ofertei interne permanente poate stimula competiția externă, exporturile și reducerea deficitelor, mai ales a celui comercial, cum se întâmplă acum, când consumăm mai multe produse din import, între care și alimentare, lucru de neadmis când avem multe milioane de hectare de teren arabil de calitate, pe care în majoritate se cultivă porumb, grâu și floarea-soarelui, care se exportă, iar noi importăm făină de grâu, până și cocă congelată pentru pâine, ulei de floarea-soarelui și produse lactate, lapte, carne, preparate din carne, fructe și legume.
Însă, până nu vom avea strategii de interes național, care să nu mai fie adoptate politic de un partid sau altul, situația nu se va schimba. “Creșterea producției, dezvoltarea ofertei, productivitatea capitalului pot conduce la dezvoltarea mediului de afaceri și la creșterea ocupării forței de muncă (care acum, de ordinul milioanelor, este plecată din țară), care au efect în creșterea veniturilor și în realizarea unei coeziuni economice și sociale.
Avem tot ce ne trebuie pentru a ne dezvolta, dar nu vom avea nimic fără consecvență în aplicarea unei coeziuni economice și sociale”.
