În viața plantelor pot interveni diverse tulburări (îmbolnăviri) datorate unor factori interni sau externi, care determină apariția bolilor. În antichitate, cauzele acestora se bazau pe mister și superstiții: se considera că bolile și dăunătorii culturilor agricole erau provocate de răzbunarea zeilor, blestemul morților..., pentru prevenire și combatere folosindu-se vrăji și descântece. Azi însă, o dată cu evoluția științei, acestea au devenit o necesitate economică, contribuind direct la realizarea unor produse alimentare de calitate. Se pot evita astfel pagubele datorate bolilor, dăunătorilor și buruienilor în agricultură, care se pot ridica până la 25% din producția potențială.
GÂNDACUL DE COLORADO
Gândacul de Colorado este originar din America de Nord, unde se întâlnea sporadic pe diferite specii de cartof sălbatic. Înmulțirea lui în masă a început după 1850 când a trecut de la plantele spontane pe noua specie de cartof cultivată, care-i oferea hrană superioară din punct de vedere cantitativ și calitativ. În Europa, a fost semnalat în 1876, în Germania, iar în România a apărut în 1952, în localitatea Săpânța (Maramureș). Cu toate măsurile luate împotriva lui, extinderea acestui dăunător nu a putut fi stăvilită, răspândindu-se în toate zonele țării.
MANA CARTOFULUI
Originară din America de Sud, mana cartofului a fost introdusă în Europa în prima jumătate a secolului al XIX-lea, fiind semnalată mai întâi în Germania. În România este frecventă și păgubitoare în zonele de deal și munte. Primele simptome apar în lunile iunie-iulie, de obicei după înflorire. Mana se transmite de la un an la altul, putând distruge cultura cartofului în câteva zile. Comparativ cu tratamentele împotriva gândacului de Colorado, cele contra manei sunt de 10%.
VIERMELE VESTIC AL RĂDĂCINILOR DE PORUMB
În urmă cu câțiva ani, în județul Mureș (în zona Luduș-Târnăveni) a intrat viermele vestic al rădăcinilor de porumb (sau gândacul de Colorado al porumbului). Atacă rădăcinile porumbului, oprindu-le creșterea și circuitul sevei, larva putând ajunge până la 2 cm. Planta ia astfel forma unui gât de lebădă îndoit. Adulții se hrănesc cu boabele crude de porumb, iar în toamnă depun ouă.
Într-un singur an se poate extinde pe o suprafață de 50 km în cazul în care îi sunt prielnice condițiile. Pentru a preveni apariția acestui dăunător se pot folosi produse chimice la tratarea semințelor sau odată cu prășitul. Se recomandă și înlocuirea culturii de porumb în anul următor, știut fiind că viermele vestic atacă doar această plantă.
