* Plenipotențiarul venețian la Țarigrad, Andreea Memno, a fost de față în ziua de 15 august 1714, de Adormirea Maicii Domnului, la scena execuției lui Constantin Brâncoveanu Vodă și a membrilor familiei sale, uciși din porunca sultanului Ahmet. În scrisoarea sa către dogele Veneției el raportează astfel: “Duminică, 15 august 1714, s-a tăiat capul bătrânului principe al Valahiei, tuturor fiilor lui și unui boier care îi era vistiernic, pe nume Văcărescu”.
***
* “În dimineața zilei de 15 august 1714, sultanul Ahmet se puse într-un caic împărătesc și veni la seraiul zis foișorul Ialikiacs, pe canalul Mării Negre, în fața căruia era o mică piață, unde au adus pe Brâncoveanul Voievod și pe cei patru băieți: Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul Ienache Văcărescu, i-au pus în genunchi unul lângă altul, la oarecare depărtare, un gâde le-a scos căciulile din cap și sultanul i-a mustrat, făcându-i haini. Apoi le deteră voie a face o scurtă rugăciune”. Înainte de a se ridica securea asupra lor, fură întrebați de voiesc să se facă turci și atunci vor fi iertați. Glasul cel înăbușit de credință al bătrânului Brâncoveanu răsună și zise, înspăimântat de această insultă: «Fiii mei! Iată, toate avuțiile și tot ce am avut, am pierdut. Să nu ne pierdem însă sufletele! Stați tare și bărbătește, dragii mei, și nu băgați de seamă la moarte: Priviți la Hristos, Mântuitorul nostru, care a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit; credeți tare întru aceasta și nu vă mișcați, nici vă clătiți din credința cea pravoslavnică pentru viața și lumea aceasta»“.
***
* “Sultanul Ahmet, la auzul acestor cuvinte se făcu ca un leu turbat și porunci să li se taie capetele. Gâdele înfiorător ridică securea și capul marelui vistiernic Văcărescu se rostogoli pe pământ. Când gâdele ridică securea la capul feciorului celui mai tânăr, Beizadea Mateiaș, numai de 16 ani, acesta se îngrozi de spaimă. Sărmanul copilaș, văzând atâta sânge de la frații lui și de la Văcărescu, se rugă de sultan să-l ierte, făgăduind că se va face turc. Însă părintele său înfruntă pe fiul său și spuse: «Mai bine mori în legea creștinească decât să te faci păgân, lepădându-te de Iisus Hristos, pentru a trăi câțiva ani mai mult pe pământ». Copilașul a ascultat și, ridicând capul, cu glas îngeresc zise gâdelui: «Vreau să mor creștin, lovește!» În urmă ucise și pe Brâncoveanu. Gâdele, stropit de sângele creștinesc, face un salut sultanului și se retrage. Sultanul, însoțit de plenipotențiarii Germaniei, Rusiei, Angliei, se ridică să plece. Văzându-i cu ochii în lacrimi, spuse sultanul că regretă acum ceea ce a săvârșit.
Pr. Arsenie Boca - Semințe duhovnicești!
***
* O națiune se afirmă în istoria universală mai puternic prin biruințele spirituale și culturale decât prin izbânzi politice. Acestea din urmă sunt vremelnice și nesigure, după anumite constelații și situații, în timp ce o “faptă morală impunătoare, o gândire originală”, tot ce contribuie la sporirea și îmbogățirea tezaurului spiritual comun al omenirii aduce națiunilor un prestigiu permanent și o justificare deplină a dreptului la existență, alături de națiunile mari ale lumii.
Dimitrie Guști (1880-1955) filosof, estetician, sociolog român
P.S. Auziți, domnilor “mai mari ai țării” ce-a spus martirul Constantin Brâncoveanu și patriotul Dimitrie Guști? Ar trebui să vă crape obrazul de rușine pentru tot ce ați făcut în acești 30 de ani după jertfa tinerilor. Ați ruinat o țară mândră și frumoasă, cum “alta nu-i”, cum ar spune poetul. Ați distrus sufletul pur al românului! Ați batjocorit munca strămoșilor noștri! Ați înstrăinat averea pe care ne-au lăsat-o înaintașii! Ați distrus Biserica lui Hristos, școlile, spitalele, arta, cultura, industria, agricultura, comerțul... dar ce a mai rămas oare să fie întreg? Ne-ați pervertit sufletele! Ați pus o țară mândră într-o ceartă după poftele voastre politicianești. Ați distrus vistieria țării pentru a vă îmbogăți voi și familiile voastre pe care le duceți în cele mai exotice țări ale lumii, fiindcă la noi nu mai aveți ce arăta. Rușine să vă fie! Nu uitați însă: “Va venii și ziua Marii Judecăți, când fiecare veți plăti”, după cum spune Sf. Scriptură: “Cei drepți spre învierea vieții, iar cei răi spre învierea osândirii” (Ioan 5, 29).
Vă readuc în minte cuvintele lui Horia, pe care părintele ortodox Raț l-a găsit plângând în celulă, înaintea supliciului pe roată: “Părinte, plâng nu pentru că îmi este frică de moarte, plâng fiindcă m-au trădat românii mei”. Cine are urechi de auzit, să audă.
Frați români! Vin alegerile peste noi. Dacă ne trezim cum spune Imnul Sfânt al țării și Sfânta Scriptură, ne merităm soarta, cum parafrazează poetul Bolintineanu: “Cei ce poartă jugul, merită să-l poarte spre rușinea lor”. Să punem în fruntea tuturor structurilor de conducere a țării Oameni cinstiți, cu frică de Dumnezeu, cu rușine de oameni, cu respect față de înaintași, cu dragoste de Biserică și Crucea lui Hristos, deștepți, care să nu ruineze țara prin incompența lor și după cum ar spune poetul Nicolae de la Rohia: “Nu vreau ca românii mei să fie proști”.
“Vă rugăm pe voi: Bunule Dumnezeu dimpreună cu Maica Domnului și toți Sfinții rugători, apărați poporul nostru dreptmăritor creștin de toate relele, și aduceți liniștea și pacea în țara noastră, în casele noastre, în sufletele noastre, acum atât de obidite”!
