Poeme
Oglinzi
brusc oglinda te-a arătat așa
cum ești. cu toți anii
la locul lor. cu lumea
care nu mai era a ta.
o imagine cu care oglinda
s-a tot jucat
îngroșând astfel rândurile
celor amăgiți de oglinzi.
brusc ți-ai dat seama
că doar numele
mai ești tu. fără
cer. fără aripi
cu care să atingi înălțimi.
greul greu
greu mai trece când aștepți să treacă
greul și vine când aștepți să vină
liniștit e doar cel pentru care
așteptarea nu-i mai stă în cale.
greu să răzbată ruga prin zgomotul
lumii. greu de atins cerul
încremenit în înaltul lui.
greu de trecut puntea șubredă
de pe un mal al zilei pe altul
de la răsăritul la asfințitul tău.
greu de întrebat larg deschise
brațele dacă închipuie
dorul de zbor sau
crucea pentru răstignit sufletul.
poemul de azi
cerul se face că ninge.
umbra că e înserare.
cărarea că duce
în rai.
tu că exiști.
veacul se face că plouă.
lunea se face
că-i joi.
frunza că zboară.
viața că îi pasă de noi.
dincolo de renunțare
nu îți propune să renunți. mâine
vei surâde din nou. ochii
ți se vor lumina
privind cum se limpezește zarea.
viață și om. fir de ață.
fiecare zi e un nod
în adăugire. lume
în interiorul altei lumi.
mâine nici nu va mai conta
că cele mai dragi femei
ți-au fost cele cu care
niciodată nu te-ai iubit.
o fâșie de cer
o fâșie de cer printr-o crăpătură
de nor. flori încă lăcrimând
tăcut. picior de om
nu se aude doar departe
umbra unei vechi
amintiri. a unui vis
departe de-a deveni
realitate cândva. imagini
și lucruri. o fâșie de viață.
ploaia gata să înceapă din nou.
fără aripi
doar cel rămas singur poate
cu certitudine spune
cât e de greu
când aproapele
îți ești doar tu.
cioburi de ore sparte
clipele. doar cel
rămas fără aripi
fără punte de trecere
știe cât de greu
este drumul. cât
de imprevizibil
te așteaptă capătul lui.
