Antologică este și povestea unei respectabile legume, de proveniență asiatică, numită Soia. Într-o vreme în care se înlocuia totul, în domeniul alimentar, trebuia înlocuită și carnea, iar această sarcină ingrată i-a revenit plantei Soia. Se naște astfel un produs mult detestat: salam cu soia, cu puțină carne, sau chiar salam de soia adică cu deloc carne. Produsul devine curând un simbol al scăderii nivelului de trai socialist și, mestecat de propagandă, ajunge, indirect, să fie unul dintre capetele de acuzare în procesul soților Ceaușescu. Mascarada se termină repede cu asasinarea ritualică, în ziua de Crăciun, a acestora, iar procesul, sub demnitatea celor din anii 50, reprezintă cadavrul din șifonier cu care Justiția română intră în noua eră de “libertate” și “democrație”. La fel a “pățit” și “Televiziunea Română Liberă”, care ronțăia și ea, de dimineața până seara, salamul de soia, alături de multe, prea multe, alte manipulări “revoluționare”.
Lunile postdecembriste sau scurs repede într-un haos nemaivăzut, cu teroriști, revoluționari, protestatari, studenți, mineri și cu... “ce-ai făcut în ultimii 5 ani?”. Peste toate, omniprezent, un sobor de preoți, care se străduia să liniștească și să întărească oamenii, readucând libertatea credinței în Dumnezeu, cea mai importantă victorie de după 1989.
În luna mai a anului 1990, poporul român a fost chemat să susțină primul examen al democrației! S-au dat trei subiecte: Ion Rațiu, Radu Câmpeanu și Ion Iliescu. Primii doi cu libertatea și demnitatea în sânge, călite în generații și în exil, sau în închisorile staliniste, iar cel de al treilea propunând vesel, mereu vesel, o “democrație originală...” Rațiu a încercat să ne aducă democrația, dar pe cea adevărată și ne spunea atunci: “Democrația poate fi redusă la o singură frază: nu sunt de acord cu tine, dar sunt gata să mor pentru dreptul tău de a-ți spune cuvântul”. Alegătorul român în loc să stea puțin să rumege fraza, a scos câteva batoane de salam de soia și a început să lovească cu ele. “Ce vorbești, bă? Tu ai stat aici cu noi să mănânci salam cu soia?”
Se pare că era o vină grea să nu fi mâncat salam de soia - ceea ce s-a văzut după alegeri - Ion Iliescu (85%) puțin lipsea să-l ajungă din urmă la voturi pe “conducătorul iubit”! Pentru cei care au votat în duminica orbului, am o surpriză: nici Ion Iliescu n-a mâncat salam cu soia! Dacă mai ținea mult nebunia, probabil trebuia votată o lege, prin care toți cei care au consumat “oribilul” aliment, trebuiau să primească pensie de revoluționar.
Alegerile au trecut, Iliescu a rămas, românii au plecat, jefuitorii au venit, sub numele de investitori străini, anii au trecut și ei și, iată-ne ajunși în Nirvana cu capitala la Bruxelles.
Soia, micuța legumă asiatică, a avut un destin extraordinar, demn de “visul american”. Planta înjurată și scuipată care era gata, gata să fie interzisă prin lege pe teritoriul României, a renăscut din propria cenușă! Astăzi este la loc de cinste pe rafturile magazinelor naturiste. Aflăm, de pe la televizor, că este foarte folositoare pentru tot soiul de diete și regimuri în diferite afecțiuni. Este văzută mereu în lumea bună a plantelor alături de pomelo, ghimbir, capere, sau broccoli. Cu mare popularitate, ea se găsește ambalată în pungulițe, sub formă de șnițel, tocăniță sau chifteluțe.
Este prezentă demult și în lumea luxului gastronomic și, practic, nu există restaurant chinezesc care să nu te aștepte pe masă cu celebrul sos de soia. Acesta se găsește și în magazinele specializate, în sticluțe mici și este numai pentru cunoscători... De la salamul cu soia la sosul de soia! Iată un destin fabulos, în fața căruia nu poți decât să te înclini. Apropo! Salam de soia se găsește și astăzi, în diverse sortimente și..., ați ghicit: “Este un produs foarte valoros pentru o alimentație echilibrată”...
...Acum, spre binele nostru, “Magazin alimentar” nu mai există, decât foarte rar, în satele uitate de lume. Acum există “Market” care poate fi de mai multe feluri: micro, mini, super, hiper, sau market propriu zis. Diferența principală între magazin și market este ambalajul și mai sunt și altele, dar la noi nu se prea văd! Oare de ce? Poate pentru că ne aflăm încă, după 30 de ani de economie de piață, în faza extensivă, sălbatică, de dezvoltare a comerțului alimentar. Aceasta se caracterizează prin acapararea de spații comerciale prin toate metodele și extinderea rețelelor de magazine, atât românești cât și străine. Calitatea comerțului în interiorul spațiilor dobândite lasă de dorit și face parte din faza intensivă de dezvoltare, despre care la noi nu poate fi vorba. Aici ar trebui să se lucreze la calitatea produselor, care este cel mult jumătate din cea occidentală, iar prețul este dublu și asta fără glumă, cu exemple concrete! Mult din ceea ce se găsește pe piață este sub nivelul de calitate din România anilor 70!
(Va urma)
