MASCA DE PROTECȚIE, DE UNICĂ FOLOSINȚĂ

Distribuie pe:

Ceea ce se vede în imagine este o cutie, în care se comercializează un set de 50 bucăți de mască de unică folosință. Sunt măștile cele mai des folosite de populație, în perioada pandemiei. Din reclama produsului de pe cutie și instrucțiunile aferente de utilizare, aflăm că această mască asigură o protecție perfectă, are trei pliuri, asigură o adaptare ușoară la forma feței și este rezistentă la fluide. La modul de utilizare ni se spune că ea, masca, se întinde pe față și se agață de urechi, desigur, cu partea colorată în exterior. Apoi trebuie apăsat pe forma nasului pentru a preveni intrarea aerului, după care, se trage masca sub maxilar, se ajustează la forma feței pentru a crea spațiul de respirație. Până aici, nu pare să fie nimic dificil, dar faptul că o mască facială de protecție este de unică folosință, este posibil ca o cutie cu 50 de măști în ea, să nu fie suficientă pentru utilizarea lor în decurs de o săptămână. Afirmația vine din faptul că masca este de unică folosință, trebuie purtată în spații închise și locuri aglomerate. De exemplu, cineva așteaptă autobuzul. Este aglomerație în stație. Își pune masca, urcă în autobuz. Ajunge la destinație. Coboară din autobuz și aruncă masca la coșul de gunoi. Se duce la piața agroalimentară. Își pune din nou o mască neutilizată. Își face cumpărăturile. Aruncă masca. Se deplasează spre alte câteva magazine unde face alte cumpărături. De fiecare dată, aruncă masca și își pune una nouă. Asta înseamnă să poarte cu el mereu cutia cu măști. Tot pe ambalajul cutiei avem trecute un număr de patru precauții adresate utilizatorilor: 1.Acest produs este potrivit pentru protecția poluării aerului din mediul înconjurător. 2.Acest produs nu produce oxigen și nu poate fi utilizat într-un mediu de prevenire a gazelor toxice: 3.Copiii mici trebuie să poarte și să folosească măștile sub supravegherea adulților. 4.Depozitați acest produs într-un mediu curat, proaspăt, ventilat și uscat. Să mai adăugăm că producătorul este o firmă din China, iar distribuitorul, o firmă din Giurgiu. Adică, nu ne pricepem să le confecționăm, ne pricepem doar să le distribuim și să le vindem. Dar să vedem și ce se întâmplă la modul practic. Chiar dacă masca este de unică folosință, masca nu este aruncată, este băgată în buzunar sau în vreo plasă ori geantă, fie mai întâi într-o pungă de nailon. Foarte multe măști nu ajung la coșul de gunoi, ci prin spații publice: pe trotuar, pe străzi, prin spații verzi, pe alei și altele. Altfel spus, măștile pot fi procurate de oriunde și nu mai costă nimic. Dar o secvență petrecută în zilele trecute, într-o stație de autobuze, pe undeva, pe la periferia orașului, apare un băiat de vreo 12 ani, făcând giumbușlucuri pe o placă cu role. Se oprește în stație. Pare nerăbdător și întreabă dacă se află la capăt de linie vreun autobuz. Primește răspunsul afirmativ. Mulțumit, se întinde pe bancă, pe spate. După câteva secunde, se ridică. Face din nou giumbușlucuri cu placa pe rotile. Se oprește nemulțumit. Zice că e plină de noroi. O curăță de bancă. Își curăță și încălțările, tot de bancă. Asta, spre mulțumirea călătorilor care vor veni să stea pe bancă. Se duce apoi la coșul de gunoi stradal. Scormonește și găsește o mască facială, neuzată. Îi încearcă elasticele. Nu sunt rupte. Își pune masca pe față, iar elasticele pe după urechi. Îi vine perfect pe față. Îi dă o culoare feței în albastru-azuriu. Își scoate masca. Și-o trage pe creștetul capului, iar elasticele, din nou, prinse de urechi. Câtă fericire, câtă vreme omul are urechi! Dar masca nu e șapcă, așa că o dă jos și o pune din nou pe față. Vine autobuzul. Se urcă și băiatul, fericit că are mască și poate călători gratuit cu autobuzul.

 

Lasă un comentariu