DE LA POEZIA “SERGENTUL", DE VASILE ALECSANDRI, LA ORA DE EDUCAȚIE SEXUALĂ ÎN PROGRAMA ȘCOLARĂ!

Distribuie pe:

În ultimii ani, învățământul din România s-a schimbat foarte mult în direcția desprinderii de un model clasic de educație. Programele școlare s-au schimbat gradual într-un mod radical, iar teme de istorie națională sau ale literaturii române pur și simplu au dispărut. În general educația patriotică, textele literaturii române clasice au fost eliminate, introducându-se noi materii, ca educația civică europeană ideologizată și cea sexuală. În general se preferă, ca în perioada URSS, eliminarea materiilor care se bazează pe rădăcinile, ierarhiile și tradițiile educaționale pentru a fi înlocuite cu direcții noi, care nu au nicio legătură cu identitatea și educația clasică. Se repetă mancurtizarea, ceea ce critica Cinghiz Aitmatov în romanul “Vaporul alb". E o politică intenționată de diluare a identității pentru ca elevul să devină un cetățean european fără o legătură originară cu comunitatea locală și națională.

Zilele trecute m-am întâlnit cu niște tineri care nu cunoșteau texte literare clasice românești pentru că de mulți ani nu se mai fac acestea la școală. Erau mai informați despre un scriitor post-modernist din Germania decât despre Vasile Alecsandri. Un singur tânăr știa de poezia “Sergentul", învățată de la tatăl său care o recită în anumite momente emoționale.

S-a ajuns în România europeană ca în perioada fanariotă, în care tinerii află de texte literare și cronici de istorie națională de la părinți, într-un mediu privat, pentru că la școală se învăța în grecește despre istoria imperiului otoman, atunci, azi - despre federația europeană. Credeți-mă, și azi îmi dau lacrimile când citesc poezia “Sergentul" de Vasile Alecsandri, pe care am învățat-o pe de rost în clasa a cincea, când profesorul ne-a predat-o din manualul de literatura română, cu căldură și empatie:

Pe drumul de costișe ce duce la Vaslui / Venea un om, cu jale, zicând în gândul lui: / “Mai lungă-mi pare calea acum la-ntors acasă... / Aș vrea să zbor, și rana din pulpă nu mă lasă!" / Și bietul om, slab, palid, având sumanul rupt / Și o cămașă ruptă bucăți pe dedesupt, / Pășea trăgând piciorul încet, dar pe-a lui față / Zbura ca o lumină de glorie măreață, / Și-n ochii lui de vultur adânci, vioi și mari / Treceau lucioase umbre de eroi legendari. / Opinca-i era spartă, căciula desfundată, / Dar fruntea lui de raze părea încoronată. / Calică-i era haina, dar străluceau pe ea / Și crucea “Sfântul Gheorghe" ș-a “României Stea".

Se promovau eroismul și patriotismul țăranului român ca bază funciară a educației civice de construcție a unui stat modern care și-a câștigat independența cu arma în mână. Așa s-a făcut România Mare, nu cu texte ideologice și propagandistice. Eroismul acestui țăran român a fost salutat de un colonel ce conducea un regiment de cavalerie, când a văzut pe pieptul soldatului valah strălucind “Crucea Sfântul Gheorghe". Ofițerii ruși salutau cu respect eroismul țăranului român.

Când crucea “Sfântul Gheorghe" pe sânul lui o vede / Ș-oprește regimentul, iar bravul colonel / Se-nchină la drumețul, s-apropie de el / Și-i zice cu blândețe: “De unde vii, străine?" / “Vin tocmai de la Plevna". / “Cum e acolo?" “Bine." / “Dar aste decorații, cum, cine ți le-a dat?" / “Chiar domnitorul nostru ș-al vostru împărat." / “Dar pentru care fapte?" / “Știu eu?... Cică drept plată / Că am luat eu steagul redutei... și pe dată / Cu el, străpunși de glonțuri, ne-am prăbușit în șanț..." / “Dar ce rang ai, voinice?" “Am rang... de dorobanț!" /Atunce colonelul, dând mâna cu sergentul, /

Se-ntoarce, dă un ordin... Pe loc, tot regimentul / Se-nșiră, poartă arma, salută cu onor / Românul care pleacă trăgând al lui picior.

Poezia a fost compusă de Vasile Alecsandri la Mircești, în decembrie 1877, înainte să cadă Plevna.

După noua programă pregătită de Ministerul Educației, istoria, româna, latina, muzica și educația religioasă vor fi eliminate treptat, fapt ce a indignat Academia Română. Acest for important al națiunii consideră că diminuarea numărului de ore de științe, inclusă în cele patru variante ale planului-cadru pentru învățământul gimnazial redactate de specialiști din Ministerul Educației, compromite “competitivitatea înaltă", într-un context global în care domeniile științelor de vârf constituie motorul economiei mondiale. “Academia Română a luat act de recenta publicare a celor patru variante ale planului-cadru pentru învățământul gimnazial din România redactate de grupurile de lucru ale Ministerului Educației și Cercetării. Constatăm cu surprindere și cu îngrijorare că toate cele patru variante prevăd înjumătățirea numărului de ore (de la două la una pe săptămână) pentru limbile moderne, pentru istorie, fizică, chimie și biologie, precum și eliminarea completă a limbii latine și a orelor de dirigenție (“dezvoltare personală"). “Orele de educație muzicală, educație plastică și religie rămân și ele cu un statut incert, mai degrabă tolerate în noile programe decât așezate la locul care li se cuvine", se arată într-un punct de vedere al Academiei pe această temă.

În document, semnat de Biroul Prezidiului acestui for, se reamintește că în februarie 2016, Academia Română și 500 de membri ai comunității academice au făcut apel la Ministerul Educației să nu elimine limba latină și să nu reducă numărul de ore de istorie și limba română din planurile-cadru ale învățământului gimnazial. “Venim, așadar, și acum să reamintim că reducerea numărului de ore de istorie și geografie și eliminarea limbii latine vor atenta grav la consolidarea în rândul elevilor a sentimentului identitar și a stimei de sine ca români și europeni. Fără conștiința rădăcinilor, a istoriei și a trunchiului lingvistic și civilizațional latin comun împărtășite de români cu celelalte națiuni europene, poporul nostru va fi lipsit nu doar de reperele care îi asigură stabilitatea națională, ci și de elementele care îi facilitează aderarea la Uniunea Europeană ca spațiu cultural și de civilizație. Cultura generală, aceea pe care școala are menirea să o formeze, nu este altceva decât cultura comună, împărtășită de toți membrii unei anumite societăți, iar societatea românească are în comun cu multe alte societăți europene tocmai această întemeiere latină - istorică, civilizațională - a identității noastre", arată Academia.

Viitorul care se pregătește, din păcate, elevului român este educația sexuală și cea civică, o pastișă propagandistă ideologică marxizantă. Dacă nu se învață poezia “Sergentul" de către tinerii României, atunci vor ști doar despre culisele sexului de la Bruxelles, devenind cetățeni perfecți ai unei brave noi lumi, de consumatori perfecți pentru marile corporații în care vor ști mai mult de Robert Schumann decât despre Vasile Alecsandri sau Mihai Eminescu.

Educația clasică oferă conținut și oferă inteligență unui bun cetățean român și european.

 

Lasă un comentariu