Renunțarea doctorului Dorin Florea la fotoliul de primar, după cinci mandate consecutive (2000-2020), pe care le-a dominat copios, a relansat lupta electorală pentru câștigarea Primăriei Municipiului Târgu-Mureș. Este relevant faptul de acum două decenii, prin care, coaliția forțelor politice românești, împreună cu o parte a maghiarimii de bună credință, au reușit să disloce de la conducerea primăriei municipiului reședință de județ, monolitul iredentist, care după o guvernare dezastruoasă de opt ani, părea că a pus stăpânire pe vecie pe județul Mureș, și îndeosebi pe Târgu-Mureș. Reușita de atunci constituie un demers istoric de referință, protagonist fiind fostul prefect de Mureș, din guvernarea Convenției Democratice, iar eroii, alegătorii târgumureșeni, în general românii, care au dat dovadă de o mobilizare exemplară, mai ales în turul II de scrutin, care a avut loc pe 18 iunie 2000. Atunci, în acea zi fastă pentru istoria orașului, județului, dar și a țării, doctorul Dorin Florea a reușit, cu sprijin cetățenesc (la care ziarul Cuvântul liber a avut un rol deosebit în mobilizarea electoratului român), a reușit să adune în favoarea sa cifra record de voturi (47.552), cu 2.723 de voturi mai mult decât temutul său adversar, Fodor Imre. Menționăm că în precedentele scrutinuri electorale, din 1992 și 1996, cel mai mare număr de voturi pe care le-au obținut candidații români la Primăria Târgu-Mureș a fost de 38.322, și s-a întâmplat în 1996. O creștere cu 24,1 la sută.
În felul acesta, dr. Dorin Florea poate fi considerat primul primar român din istoria multiseculară a municipiului Târgu-Mureș, ales prin votul electoratului. Celor care doresc să aprofundeze acest subiect, să cunoască mai bine eroismul acelei perioade, le sugerăm să răsfoiască cartea subsemnatului, Bătălia pentru Primăria Târgu-Mureș, ediția 2017.
Atunci, în anul 2000, imposibilul a devenit posibil, pentru că și legile electorale au fost concepute cu bun simț și cu respect pentru cetățean. Statuarea alegerilor pentru orice post eligibil în două tururi de scrutin, ca principiu de fier al democrației, a avut drept scop o mai bună selectare pe posturi a celor care au dorit să ajungă la conducerea societății, indiferent de palierul atacat, de la primar de localitate la președinte al țării. Măsura avea menirea de a da satisfacție și alegătorilor care, în felul acesta , trăiau mulțumirea de a avea în fruntea urbei pe cel mai bun, dorit de majoritatea cetățenilor.
Pentru a câștiga cursa electorală, o altă exigență importantă, impusă candidatului, era să întrunească votul a jumătate plus unu din numărul alegătorilor înscriși pe listă, ceea ce presupunea obligatoriu o participare masivă la vot, de peste 50 la sută. Referindu-ne concret la cazul de la scrutinul din 2000, când s-a reușit îndepărtarea de la putere a monolitului udemerist, candidatul Dorin Florea a beneficiat de ambele avantaje impuse de legea electorală în competiția cu adversarul său, Fodor Imre, căruia i-au lipsit (ironie a sorții) doar 168 de voturi pentru a fi înscăunat pentru a doua oră la Primăria municipiului, încă din primul tur de scrutin.
Neîndeplinirea baremului de 50 la sută plus unu (49,78), l-a obligat pe acesta să intre în competiția turului doi, alături de Dorin Florea, plasat pe locul doi, din cei 12 candidați români, dar care, deși ajuns la acest nivel, datorită concurenței românești, n-a reușit să adune din prima, decât 26.332 de voturi, față de cele 38.844 voturi ale lui Fodor Imre.
Diferența era enormă, de 37 la sută, la care se adăugau votanții care s-au mobilizat doar în durul doi, și care s-au dovedit a fi aproape 6.000. Una peste alta, a însemnat că doctorului Dorin Florea, i-ar mai fi trebuit în turul doi, un plus de 25.000 de voturi pentru a fi sigur de reușită.
Cele două săptămâni alocate turului doi au constituit o perioadă de mobilizare istorică a electoratului român, cunoscându-se lentoarea acestuia, dovedită la scrutinurile din perioadele electorale anterioare, 1992 și 1996. Pentru cei implicați în această adevărată aventură, cele două săptămâni au constituit o adevărată muncă de Sisif, o avalanșă de voință de a învinge, la dinamica căreia mă văd obligat din nou să amintesc aportul deosebit de consistent al ziarului Cuvântul liber.
Spre satisfacția generală a românilor, alegerile din turul al doilea din 2000 s-au terminat cu bine. Candidatul PNȚCD, de atunci, Dorin Florea, a primit votul a 47.553 de târgumureșeni, aproape dublu față de turul întâi, devansându-l pe Fodor Imre cu 2.723 de voturi, care și el ajunsese la 44.830, prin cele 5.986 voturi primite suplimentar în turul doi. Într-adevăr, o victorie uriașă, cu adevărat istorică, nu numai pentru municipiul Târgu-Mureș și județ, ci pentru întreaga țară, căreia târgumureșenii i-au adus relativă liniște și stabilitate. Nu este greu de imaginat ce s-ar fi întâmplat în acești 20 de ani care s-au scurs, dacă la cârma municipiului și al județului s-ar fi perpetuat forțele iredentiste, aflate încă din decembrie 1989 într-o adevărată bătălie în marș pentru înfăptuirea Ținutului secuiesc, cu capitala, evident, la Târgu-Mureș.
Din păcate, bunele maniere ale democrației în materie de alegeri s-au pierdut pe drum. Parlamentarii noștri, intrați pentru slaba lor prestație în conul de umbră al alegătorilor, au desființat aceste două principii de fier, la care, spre rușinea lor, au pus botul atât PSD, cât și PNL, care acum aruncă vina unii pe alții, într-o deșănțată demagogie, dovadă că prostia le-a convenit atunci, iar unora și acum. Mai întâi a fost înlăturat pragul de 50 la sută plus unu pentru validarea oricărui candidat, ca apoi să elimine și turul doi de la alegerile locale, ceea ce înseamnă că selectarea aleșilor noștri se va face mai mult de formă, în condiții extrem de precare.
Asaltul împotriva vechii legi electorale a început în Parlament încă din 2004, și s-a finalizat în 2008, iar dacă pe noi, târgumureșenii, nu ne-a afectat până azi, meritul este tot al candidatului Dorin Florea, care și-a surclasat de fiecare dată adversarii: Kelemen Attila (2004), Borbély László (2008), Frunda György (2012), în primul tur, cu procente de peste 50 la sută.
Emoții ne-au dat alegerile municipale din 2016, când voturile pentru Dorin Florea au scăzut sub 50 la sută, mai precis la 42,9 la sută, foarte aproape de cele ale candidatului UDMR, Soós Zoltán, care a întrunit 40,24 la sută, o diferență de numai 2,66 de procente.
Am conceput acest excurs pentru a ne reaminti de eroismul faptelor din trecut, care ne pot fi de folos în elaborarea de strategii și tactici pentru alegerile care se apropie, și pe care nu le considerăm cu nimic mai prejos sub aspectul dramatismului, decât cele de acum două decenii. Din contră, alegerea primarului dintr-un singur tur de scrutin (subiect asupra căruia vom reveni), ne pun probleme și mai mari. Aceasta, pentru că, la indicațiile politicienilor lor, minoritatea maghiară va vota în continuare etnic, exact ca și acum 20-30 de ani. Ele ne dau emoții la fel de mari, pentru că, hungarismul, cu ideile sale separatiste, ne suflă puternic în ceafă, iar spectrul câștigării alegerilor de către reprezentanții celor deciși să ne facă ferfeniță țara, așa cum și-au propus, prin vocea domnilor Orban Viktor, prim-ministru al Ungariei, și Kelemen Hunor, președintele UDMR, cu prilejul împlinirii unui secol de la Tratatul de la Trianon, ne dau fiori, gândindu-ne la riscul instabilității la nivel național și la alterarea climatului de bună conviețuire în zonă. Am afirmat, și cu alte prilejuri, că nu naționalitatea primarului o repudiem, ci acțiunile, intențiile și convingerile sale antiromânești. Iar în această privință, noi nu vedem schimbări radicale față de acum două decenii, motiv pentru care afirmăm, din nou, că politicienii la zi ai minorității maghiare din România, inclusiv din Târgu-Mureș, nu s-au maturizat, nu sunt suficient de pregătiți, din aceste motive, pentru a prelua la cel mai înalt nivel frâiele comunităților cărora să le asigure pace și liniște, condiții civilizate de bună conviețuire și prosperitate.
