Martorul lui Hristos, Sfântul Ioan Botezătorul, a fost înaintea Domnului nu numai în nașterea, dar și cu moartea sa. Și precum Domnul Hristos a pătimit pentru păcatele oamenilor, tot așa și Înaintemergătorul Său a îndurat moarte de mucenic, pentru fărădelegile lui Irod.
Cel care a ucis pruncii din Betleem, Irod, a luat de soție pe fiica lui Areta, împăratul Arabiei, pe care a alungat-o însă pentru Irodiada, soția fratelui său, Filip. În lupta pentru trezirea sufletelor, Sfântul Ioan Botezătorul, păzitorul Legii lui Dumnezeu, l-a mustrat pe regele Irod Antipa, care și-a izgonit soția, trăind cu femeia fratelui său, Filip. Mânia Irodiadei l-a urmărit, Ioan fiind întemnițat la Maherus, dincolo de Iordan. Fiind cercetat de ucenicii săi, Ioan îi întărea în vestirea lui Mesia, care venise în lume, trimițându-i pe ei să-L vadă și să-L audă, așa cum spune Evanghelia.
La ospățul de ziua nașterii lui Irod, ce a avut loc în palatal său Maherus, fiica Irodiadei, Salomeea, a dansat atât de plăcut, încât regele i-a făgăduit, amețit de băutură, orice-i va cere, îi va da până chiar și jumătate din împărăția sa. Neștiind ce să ceară, Salomeea a cerut sfatul maicii sale. Prin dansul fiicei sale, Irodiada a obținut capul marelui Prooroc, care a fost tăiat în temniță și adus pe o tipsie Salomeei. Se spune că Irodiada a poruncit slugilor să îngroape capul într-un loc ascuns și departe de trup, temându-se ca nu cumva, alipindu-se de trup, să învieze Sfântul și să-i fie din nou glas de mustrare.
Astfel, s-a mutat la cer prietenul Mirelui, ca Mucenic al Legii Domnului, la porunca unui rege împătimit și a unei femei nelegiuite.
