La doi ani de la despărțirea de Eta, Preda o cunoaște pe Elena Mitev. Ca în cazul celorlalte căsnicii, scriitorul oficializează relația repede. Se căsătorește cu Elena în același an în care o cunoaște, 1968. La doi ani de la căsătorie, apare și primul copil al scriitorului, Nicolae. Elena este cea care descoperă că Preda își dorea copii și voia să devină tată. “În timp ce copilul dormea, am ieșit să fac niște mici cumpărături și, când am revenit, am rămas cutremurată - l-am găsit pe Marin în fața pătuțului lui Nicolae, în genunchi. Stătea și privea nemișcat, de parcă s-ar fi rugat. L-am lasat în pace, nevrând să tulbur această scenă, și, după vreo oră, când am reintrat în camera, Marin se suise pur și simplu în pătuțul lui Nicolae. Se făcuse atât de mic, încât să încapă acolo și să-și țină copilul în brațe. În veci, nu o să pot uita această imagine: o efigie perfectă a iubirii părintești, a imenselor lui resurse de ocrotire și tandrețe”, declara Elena Preda într-un interviu dat după moartea scriitorului. Elena i-a dăruit și cel de-al doilea fiu lui Marin Preda, pe Alexandru. Să fie soția unui geniu precum Preda, un scriitor captivat de munca sa și dedicat complet actului creației, nu a fost pentru cea de-a treia soție o sarcină ușoară, după cum ea însăși a recunoscut:”Chiar fiind soția lui, îmi venea câteodată destul de greu să creez momente de intimitate, să-l scot din preocupările lui obsesive. În lumea lui, era foarte greu de pătruns. Uneori, lucra o noapte întreagă și scria doar 7-8 rânduri și acelea chinuite. Erau nopți în care scria numai trei rânduri.” Alături de Elena Preda, scriitorul creează capodopera “Cel mai iubit dintre pământeni”. Și tot alături de Elena petrece ultimele zile din viață, înainte ca destinul său să se curme brusc, într-o noapte ploioasă de mai, în 1980.
După spusele celor care i-au fost soții și l-au iubit, Marin Preda era bărbatul pe care orice femeie visează să îl găsească. “Se poate spune ca n-a avut noroc la femei, dintr-un motiv sau altul. Marin era totuși omul pe care o femeie visează să îl găsească. Era de o inteligență fizică pe care foarte puțini bărbați o au, era de o inteligență sufletească pe care foarte puțini bărbați o au. Era un amant perfect, era un soț excesiv de delicat, însă eu le înțeleg și pe cele mai rele dintre femeile lui. Era o presiune enormă să stai în preajma lui Marin Preda”, spunea Aurora Cornu, în cartea “Scrisori către Aurora”.
În același timp, toate cele care l-au iubit au recunoscut că, pentru scriitor, actul creației s-a clasat mai presus decât actul iubirii “Marin - întâi scriitor și pe urmă amant. Cine nu înțelegea acest lucru era pierdut”, mai spunea Aurora. Portretul lui Preda, ca soț și iubit, a fost completat de Elena, în interviurile date după moartea acestuia:”Pentru el, nu existau decât familia lui, copiii si scrisul. În primul rând, scrisul. În lumea lui era foarte greu de pătruns”. Aurora Cornu recunoaștea, în cartea “Scrisori pentru Aurora”, că literatura a fost singura iubită care nu l-a trădat niciodată pe scriitor:”Literatura! Singura soție și iubită a lui Marin, care nu l-a trădat niciodată-nedezmințită, fidelă și după moarte, veșnic răsplătitoare”.
Marin Preda, despre iubire: “Dispariția iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiți zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Ești singur”. “Când faci dragoste, moartea își ia tălpășița”. “Iubirea poate să fie oricum, numai să fie! Poți să arăți ca un chimval răsunător, dar dacă dragoste nu e... spune evanghelistul. E vorba, desigur, de dragostea divină, dar a noastră, cea profană, are oare vreo limită care s-o împiedice să atingă granița divinului? Lăcașul ei nu e tot inima umană?” “Primejdia în care se află un bărbat care iubește total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune și care, dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlțâit, moare agățat acolo, fără scăpare.” “Dacă dragoste nu e, nimic nu e.”
(Sfârșit)
