În revista “Dilema veche”, apărută joi, am citit un articol al domnului Andrei Pleșu, intitulat “Realism și speranță”, în care Domnia sa își mărturisește câteva gânduri referitoare la Festivalulul muzical “George Enescu” din acest an. La un moment dat, face o reflecție care mă urmărește: “...muzica semnalează beneficiile și gloria efortului comunitar. “Orchestra” e ilustrarea optimă a armoniei neomogene: solidaritate, coerență, asociere între “instrumente” diferite, între dirijor și interpreți, între scenă și public. Fiecare are partitura lui, dar ansamblul are “alcătuirea” consonantă a tuturor... Muzica ne învață să fim diferiți, rămânând consonanți și să “consunăm” fără a ne pierde chipul”.
Fără voia mea, această reflecție m-a dus cu gândul la o analogie, cred eu, posibilă, cu ceea ce trebuie să se petreacă în cadrul unei instituții cum este Consiliul Județean Mureș (CJM). La fel ca într-o orchestră simfonică, fiecare dintre noi, consilierii, care putem fi considerați “instrumentiști virtuozi”, având o identitate ideologică dar și personală specifică, trebuie să executăm partitura distinctă care ne revine, dar în așa fel încât ansamblul acestui efort comun să fie în consonanță și să aibă ca rezultat piese pline de armonie. Aceste piese pline de armonie, reprezentate în fapt de proiectele complexe social-economice și culturale necesare unei vieți cât mai normale, sunt ceea ce așteaptă de la noi cetățenii județului. Evident, în acest efort comun, rolul “dirijorului”, care este președintele CJM, este foarte important.
În executarea cât mai bine a “partiturii”, ce-i revine fiecăruia dintre noi, constă îndeplinirea responsabilității sociale și individuale pe care ne-o asumăm față de cetățeni, atunci când le solicităm votul de învestitură.
Vă mulțumesc pentru atenție.
(Alocuțiune susținută în ședința Consiliului Județean Mureș din 27 august 2020)
