RISIPA ALIMENTARĂ: O CHESTIUNE ECONOMICĂ, ECOLOGICĂ ȘI ETICĂ

1,3 miliarde de tone de alimente se aruncă la gunoi anual la nivel mondial.

Se estimează că în UE sunt generate anual 88 de milioane de tone de deșeuri alimentare. Sau 173 de kilograme pe cap de locuitor. Ce sectoare produc cele mai multe deșeuri? Ce se face la nivel UE pentru reducerea acestora? Ce pot face consumatorii?

În ferme, în procesare și producție, în magazine, restaurante și acasă... alimentele se pierd și se risipesc de-a lungul întregului lanț alimentar. Pe primul loc în generarea deșeurilor alimentare se găsesc gospodăriile.

Este necesar ca cetățenii să înțeleagă mai bine noțiunile de siguranță alimentară, risipă alimentară și cauzele acesteia. Potrivit unui sondaj Eurobarometru, etichetele privind data expirării nu sunt bine înțelese. Această confuzie sporește rata risipei alimentare. În același timp, aproape șase din zece europeni declară că verifică întotdeauna etichetele “a se consuma, de preferință, înainte de” și “data-limită de consum”.

Risipa alimentară - o problemă majoră și în Uniunea Europeană, potrivit unui raport al Organizației pentru Alimentație și Agricultură al Națiunilor Unite - FAO.

Ce este risipa alimentară?

În fiecare an, tone de alimente care îndeplinesc condițiile de consum ajung la gunoi, în contextul în care milioane de oameni din întreaga lume suferă de foame. 1.3 miliarde de tone din hrana produsă pentru consum sunt pierdute sau risipite de lanțurile de aprovizionare, arată un studiu FAO.

Cum și unde se transformă mâncarea destinată consumului în deșeuri?

La producție, din pricina rezistenței scăzute a culturilor la intemperii, boli și dăunători; la vânzare, prin preferința magazinelor de a păstra mâncarea pe rafturi până când expiră în loc să o doneze înainte de termen; la consumatorul final, din multiple motive: achiziționarea unor cantități peste necesarul zilnic în urma reclamelor și ofertelor promoționale de tipul “Cumpără trei produse și plătești doar două”.

Care sunt urmările acestui fenomen?

Ce înseamnă, de fapt, aruncarea și depozitarea necorespunzătoare a 1.3 miliarde de tone de mâncare?

Foamete în țările defavorizate; pierderi economice anuale de 1 trilion $; epuizarea resurselor necesare în producția alimentelor - terenuri agricole, apă și energie electrică; creșterea potențialului încălzirii globale ca urmare a gazelor cu efect de seră emise de hrana aruncată.

 În acest context, avem de a face cu un triplu impact în lanț - economic, etic și ecologic.

Ce procent din fiecare produs pierdem anual? 

Pentru a evidenția amploarea pe care o ia acest fenomen, FAO a furnizat procentele alimentelor risipite la nivel global, pe categorii: 30% din producțiile de cereale; 45% din producțiile de fructe și legume; 20% din producțiile de lactate; 20% din producțiile de carne; 20% din producțiile de semințe oleaginoase; 45% din producțiile de plante rădăcinoase.

Corelând procentele de mai sus cu fenomenul creșterii populației până la 8 miliarde de locuitori, este posibil să asistăm curând la o criză alimentară globală. Cererea crescută de hrană va depăși, în timp, cantitatea redusă de hrană care nu este afectată de fenomenul risipei.

Ce măsuri iau autoritățile pentru a stopa risipa alimentară?

Schimbarea stă în noi, spun autoritățile. Pentru a combate risipa alimentară, Comisia Europeană a lansat, în 2016, campania “Opriți risipa alimentelor”, prin care întreaga populație este încurajată să facă un efort minimal pentru a stopa risipa globală a alimentelor. Câteva dintre cele mai importante acțiuni sunt următoarele:

Planificați-vă cumpărăturile pentru a achiziționa doar produsele de care aveți nevoie; Verificați termenele de valabilitate; Calculați bugetul de care dispuneți, deoarece irosirea alimentelor înseamnă irosirea banilor.

În concluzie, stoparea acestui fenomen prin schimbări minore de comportament înseamnă hrană pentru întreaga populație, un mediu mai puțin poluat și, nu în ultimul rând, protejarea resurselor naturale de care avem atât de multă nevoie.

Alimentele pierdute sau risipite contribuie la schimbările climatice, având o amprentă de carbon la nivel global de aproximativ 8% din totalul emisiilor cu efect de seră antropogene globale. Reprezintă o risipă de resurse limitate, precum pământ, energie și apă de-a lungul întregului ciclu de viață al produselor. Pentru fiecare kilogram de alimente produse, sunt eliberate în atmosferă 4,5 kg de CO2.

Risipa de alimente are nu numai costuri sociale, economice și de mediu ridicate, ci și consecințe etice. Conform Organizației pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite, 793 de milioane de oameni din lume sunt subnutriți. Conform Eurostat, în 2014, 55 milioane de persoane (9,6% din populația UE) nu își permiteau o masă de calitate o dată la două zile.

Ce face Parlamentul european și cel din România pentru reducerea risipei alimentare?

În România, deși avem legislație în materie (Legea nr. 131/2020, în vigoare din 15 iulie a.c.), aceasta nu produce efectele așteptate. Faptul se datorează lipsei normelor de aplicare a legii, caracterului ei ambiguu, dar și lipsei de informare și educare a populației, care ar trebui făcută nu doar prin intermediul presei, ci și prin deplasări pe teren ale reprezentanților autorităților.

Risipa alimentară, în România, este generată, în principal, de consumatori (49%) și de industria alimentară (37%).

Potrivit statisticilor, aruncăm, anual, 2,55 milioane de tone de mâncare (600 de tone zilnic), în condițiile în care aproximativ 4,5 milioane de cetățeni au dificultăți în procurarea alimentelor. Pe de altă parte, Organizația Salvați Copiii arată într-un raport recent că, în mediul rural, peste 150.000 de copii merg seara la culcare flămânzi. (Nu există studii similare privind copiii din mediul urban.)

Aurel Simion, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, a subliniat lipsa de coerență a sistemului de colectare a datelor privind risipa alimentară: “Nu avem niciun sistem de colectare a datelor coerent. Legea prevede obligativitatea ca orice operator să ne transmită datele o dată pe an, până la 31 martie pentru anul anterior. La ora actuală nici nu știm care este nivelul de risipă, chiar dacă la UE există un raport care zice că noi risipim 173 de kg de produs alimentar pe cap de locuitor. Iar România are în sistemul de recuperare doar 2,55% din ceea ce se recuperează la nivelul Uniunii Europene”.

La nivel mondial, 28% din suprafața agricolă este folosită pentru producerea de alimente risipite, a mai spus Aurel Simion.

În ideea reducerii risipei alimentare, recent, Guvernul a adoptat o Ordonanță de Urgență potrivit căreia stocurile de produse achiziționate în cadrul Programului pentru școli, aflate în termenul de valabilitate, vor fi redistribuite către organizații umanitare, de asistență socială și medico-socială.

Deputații europeni au adoptat un raport redactat de Biljana Borzan (S&D), care propune o serie de măsuri pentru reducerea risipei alimentare cu 30% până în 2025 și 50% până în 2030. Cu acest obiectiv, Parlamentul repetă obiectivul pe care l-a fixat deja în pachetul de legi privind deșeurile, care a fost votat în martie.

(Sursa: raportul FAO )

 

Lasă un comentariu