S-ar crede că virușii există doar pentru a face ravagii în societate și pentru a provoca suferință omenirii. Ei au secerat nenumărate vieți, de-a lungul mileniilor, eliminând, adesea, segmente uriașe ale populației globale - de la epidemia de gripă spaniolă, care a ucis 50 până la 100 de milioane de oameni, până la cele 200 de milioane care au murit de variolă, doar în secolul al XX-lea. Actuala pandemie Covid-19 este doar una dintr-o serie de atacuri virale mortale, ce pare fără sfârșit.
Dacă ar dispune de o baghetă magică prin care să facă să dispară toți virușii, omenirea n-ar ezita să profite de ocazie, mai ales acum. Ar fi, însă, o greșeală mortală, chiar mai mortală decât virusul cel mai mortal.
“Dacă toți virușii ar dispărea brusc, lumea ar fi un loc minunat, timp de aproximativ o zi și jumătate, după care am muri cu toții”, spune Tony Goldberg, epidemiolog la Universitatea din Wisconsin-Madison. “Toate lucrurile bune pe care le fac, în lume, le depășesc cu mult pe cele rele”.
Marea majoritate a virușilor nu sunt patogeni pentru om și mulți dintre ei joacă un rol esențial în asigurarea stabilității ecosistemelor și a sănătății organismelor vii - de la ciuperci și plante, la insecte și oameni. “Trăim într-un echilibru, într-un echilibru perfect, iar virușii fac parte din acest sistem, spune Susana Lopez Charretón, virusolog la Universitatea Națională din Mexic: “Cred că, fără viruși, am fi terminați”.
Mulți oameni nu-și dau seama de rolul pe care îl joacă virușii în susținerea vieții pe Pământ, pentru că tindem să ne concentrăm doar pe cei care ne provoacă probleme. Aproape toți virusologii studiază numai agenți patogeni; abia recent, o mână de cercetători au început să studieze virușii care nu numai că nu ne omoară, dar țin planeta în viață. Goldberg îi numește “viruși buni”.
Ceea ce oamenii de știință știu sigur este că, fără viruși, viața și planeta - așa cum le cunoaștem - ar înceta să mai existe. Și chiar dacă am vrea, ar fi imposibil să distrugem toți virușii de pe Pământ. Dar, imaginându-ne cum ar arăta lumea fără viruși, putem înțelege, mai bine, nu numai cât sunt de importanți pentru supraviețuirea noastră, ci și cât de multe avem, încă, de învățat despre ei.
Cercetătorii, nici măcar nu știu câți viruși există: oficial, numărul lor este estimat la câteva mii, dar pot exista milioane de “viruși buni”, încă necunoscuți, deoarece știința a fost întotdeauna preocupată de cei “răi” - agenții patogeni, afirmă Marilyn Roossink, de la Penn State University.
Mai mult, oamenii de știință nu știu nici măcar câți dintre viruși le creează probleme oamenilor, dar, probabil că, din punct de vedere statistic, aproape de 0%”, spune Curtis Suttle, expert în medicologie la Universitatea British Columbia.
Ceea ce se știe cu exactitate este că, de exemplu, bacteriofagii - virușii care infectează bacteriile, sunt extrem de importanți. Numele lor provine din grecescul phagein, însemnând “a devora” - și chiar asta și fac: devorează. “Sunt prădătorii cei mai de temut ai lumii bacteriene”, spune Goldberg. “Fără ei, am fi în mare necaz”. Acești viruși asigură echilibrul populațiilor de bacterii din oceane și din alte ecosisteme de pe planetă și, dacă ei ar dispărea brusc, unele populații bacteriene “ar exploda”, iar altele ar dispărea complet.
În apele oceanelor, 90% din materiile vii produc jumătate din oxigenul necesar vieții pe Terra, acest proces fiind activat și reglat de viruși. Aceștia ucid, zilnic, 20% din microbii din apa oceanelor și 50% din bacterii, “asigurându-se”, astfel, că planctonul oceanic (totalitatea organismelor acvatice, în general cu dimensiuni microscopice, lipsite de mijloace de înot, dar deplasate în mediul de viață prin valuri și curenți marini - n. trad.) furnizor de oxigen, are suficiente substanțe nutritive pentru a asigura nivelul corespunzător de fotosinteză pentru a susține - prin acest proces de continuă reciclare - o mare parte a vieții pe Pământ. “Dacă nu există moarte, atunci nu există nici viață, deoarece viața depinde, în totalitate, de reciclarea materiei”, spune Suttle.
Cercetătorii care studiază dăunătorii insectelor au descoperit, și ei, că virușii sunt esențiali în controlul populației speciilor. Dacă o anumită specie devine suprapopulată, “apare imediat un virus, care o va distruge”, spune Roossinck. “Este un proces natural, specific ecosistemelor”. Acest proces, numit “Ucide câștigătorul”, este comun multor specii, inclusiv celei umane - după cum demonstrează pandemiile. “Când populațiile devin foarte numeroase, virușii tind să se înmulțească cu repeziciune, distrugând acea populație, pentru a face loc altor forme de viață”, confirmă Suttle. Dacă virușii ar dispărea brusc, probabil speciile “câștigătoare” “ar expoda”, în detrimentul altora și al biodiversității, în general.
Unele organisme depind și ele de viruși pentru a supraviețui. Oamenii de știință arată că, de exemplu, virușii joacă un rol important în a ajuta vacile și alte rumegătore să transforme celuloza din iarbă în zaharuri care pot fi metabolizate și transformate, în cele din urmă, în masă corporală și în lapte.
În cazul oamenilor, infecția cu anumiți viruși benigni (“buni”) poate contribui la eliminarea unor agenți patogeni și chiar a cancerului, susțin cercetătorii.
Virusul GB C din sânge, o rudă non-patogenă, îndepărtată, a virusului West Nile și a febrei Dengue, este legat de încetinirea procesului de instalare a SIDA la persoanele infectate cu HIV și poate să reducă rata de mortalitate la cele infectate cu Ebola.
De asemenea, experiențele efectuate pe șoareci indică faptul că virusul herpetic/herpesul crește rezistența la anumite infecții bacteriene, inclusiv la ciuma bubonică și listeria (un tip comun de intoxicații alimentare).
Virușii sunt, de asemenea, unii dintre cei mai siguri agenți terapeutici pentru tratarea anumitor maladii: “Multe vieți au fost salvate prin folosirea de viruși, acolo unde antibioticele au eșuat”, spune Suttle. Virusul oncolitic, cel care infectează și distruge selectiv celulele canceroase este, de asemenea, tot mai explorat, ca tratament mai puțin toxic și mai eficient în tratamentul cancerului. Fie că vizează bacteriile dăunătoare sau celulele canceroase, virușii terapeutici acționează “ca niște rachete microscopice ghidate, care intră și aruncă în aer celulele nedorite”, spune Goldberg.
Cel mai izbitor exemplu este legat de evoluția placentei mamiferelor și de momentul exprimării genelor (ADN) în sarcină, la specia umană. Dovezile indică faptul că ne datorăm capacitatea de a naște vii unui cod genetic care a fost preluat din retrovirusurile antice care i-au infectat pe strămoșii noștri acum mai bine de 130 de milioane de ani. După cum au scris autorii acestei descoperiri din 2018, în PLOS Biology: “Este tentant să speculăm că sarcina umană ar fi foarte diferită - poate chiar inexistentă - dacă nu ar fi existat perioade de infecții cu retrovirusuri, care i-au afectat pe înaintașii noștri”.
Oamenii de știință sunt abia la începutul cercetărilor privind modalitățile prin care virușii ajută la susținerea vieții. În cele din urmă, totuși, cu cât vom învăța mai multe despre viruși, nu doar ca agenții patogeni, cu atât vom fi mai în măsură să valorificăm “virușii buni”, pentru a-i combate pe cei “răi”, care ar putea duce la următoarea pandemie. Mai mult decât atât, acumularea a cât mai multor cunoștințe despre bogăția diversității virale va contribui la o înțelegere mai profundă a modului în care funcționează planeta, ecosistemele și propriile noastre organisme. După cum spune Suttle, “Trebuie să investim un efort în încercarea de a afla ce se ascunde acolo, pentru binele nostru.” (sursa - bbc.com)
