Rolul limbii în devenirea unei națiuni este deja axiomatic și nu necesită nicio altă argumentație. Structura limbii române, modelul de gândire care stă în spatele logicii verbale și creației cuvintelor, reprezentarea noțiunilor și organizarea frazelor au o diferență proximă ireductibilă la alte limbi. Puține popoare și-au conservat în astfel de parametri limba, știut fiind că majoritatea au suferit prelucrări de cabinet și în laboratoare lingvistice care au fost apoi impuse de elitiști în circulația de masă. Orice limbă este supusă propriilor limite, pe care le depășește prin acumulări referențiale compatibile din limbile de contact. Domeniile nou apărute produc noțiuni noi, dezvoltă pachete de termeni intraductibili și este evidentă nevoia de preluare în limbajul tehnic și științific a acestora. Limbajul informatic, spre exemplu, este deja universal și valoarea sa de numitor comun al umanității este o realitate. A te opune este ilogic, iar a refuza este o aberație. Dar a surclasa propria limbă cu cuvinte cosmopolite pentru a da greutate unor spuse personale, și mai ales în spațiul public academic, și, mai grav, în mass-media culturală, este o abjecție. Un studiu furnizat de regretatul profesor Pruteanu arată că în mai puțin de zece ani, vocabularul curent a fost invadat cu peste 400 de cuvinte străine, în majoritate covârșitoare, englezisme. De la mii de reclame frivole până la replici casnice curente. Generația juvenilă a fost cea mai infestată, fiind, evident, și cea mai vulnerabilă, din lipsa experienței lingvistice consolidate. Cool, nașpa, nice, free, workshop, fashion, shopping, live, driver, mini sau super market, plaza, room service, organizer, chief manager, P.R. adică public relations, open space, call center, și cred că nu este cazul să extindem exemplificările, sunt folosite cotidian, intrând deja în automatismele de exprimare publică. O limbă este expresia spiritualității unui popor. O limbă trebuie apărată de barbarismele externe și nu numai... limba română are suficientă resursă de exprimare semantică pentru a reda sensurile cuvintelor invadatoare, păstrându-le autenticitatea. Uzurparea limbii este un atentat la autenticul etnonim și duce la diluarea identității prin expresie. Nu doar agramatismele devenite cronice sunt trotilul de sub noi, ci această frenezie a simplificării gândului în care te-ai născut. Simplificarea expresiei nu este doar lene intelectuală, ci și simplism logic, ceea ce sărăcește profilul uman al individului. Pledoaria pentru apărarea identității, prin prezervarea expresiei lingvistice, nu este doar o problemă de mândrie națională, ci o chestiune de existență istorică. Cei care o masacrează zilnic, mai ales în “talk-show”-uri cu vedete analfabete și “businessman”-i agramați, sunt cariile podoabei ce ne-a fost lăsată de ctitorii de neam și obște. A ne apăra de asemenea invazie subculturală este o obligație a întregii nații!
