Pornite în urmă cu mai mulți ani, cu scopul de a mijloci crearea unui cadru adecvat dezbaterilor de idei și de a identifica noi soluții (pașnice) de viețuire intelectuală în împrejurările tot mai complexe ale erei digitale, colocviile revistelor de cultură și de științe socio-umane păreau a rămâne cu temele fixate, pentru multă vreme, pe această confruntare (totuși) blândă de forțe, în care revistele (și, în general, cam toate publicațiile periodice, inclusiv ziarele) editate în formatul tradițional, pe suportul de hârtie, sunt nevoite să treacă, treptat-treptat, la formatul electronic.
Trebuie să recunoaștem că - oricâte regret și impulsuri nostalgice stârnește această metamorfozare a publicațiilor, ce pare a fi de nestăvilit - în special pentru scriitori, cercetători, redactori, editori și pentru alte categorii de specialiști -, ea se întâmplă zilnic sub ochii noștri, în timp real, iar singura posibilitate rămasă este obișnuința, acceptarea și împăcarea cu suflul emergent al noilor tehnologii.
Au existat chiar, în decursul celor șase ediții ale colocviilor noastre, opinii conform cărora presupusa relație antinomică dintre tehnofili și tehnofobi ar fi una falsă și că totul ar tinde spre un tehnorealism conformist și nivelator. Eram gata-gata să cădem de acord (cu unele excepții, desigur) că fondul adânc al ideilor noastre culturale, estetice, științifice etc. este același și că doar prezentarea lor (“ambalajul”) este altfel, că schimbarea suportului de hârtie cu cel electronic este una benefică și chiar complementară, care nu modifică în nici un fel conținutul lor și că aceste transformări sunt de bun augur pentru toate publicațiile care ar putea să răspundă, astfel, mai bine comenzilor sociale de lectură, derivând din însăși dinamica timpului.
(va urma)
