- Vi s-a propus, cu câțiva ani în urmă, să fiți prim-ministru al Guvernului României. Ați refuzat. Este ceva mai puțin uzual. Care v-a fost motivația?
- Da. Vedeți, prima dată, după Revoluție, am venit în țară și l-am invitat pe domnul Iliescu, de trei ori, să vină și să vadă ce democrație adevărată este în Elveția. Am devenit prieteni. Nu pot să spun că aș fi avut aceleași idei politice cu ale lui. El credea într-un drum între capitalism și socialism, ceva asemănător cu ceea ce gândise Dubcek în Cehia. Eu am încercat să-i explic și l-am invitat în Elveția, ca să vadă ce este un capitalism social, unde cu toții se ridică împreună, sub aspect economico-social, nu ca în capitalismul din România, care, este de fapt o porcărie de mâna întâi. Sunt câțiva foarte, foarte bogați, iar ceilalți, foarte mulți pensionari, care nu pot trăi din pensia lor, de la o lună la alta. Am devenit cu Iliescu destul de bun prieten și ne înțelegeam destul de bine. La un moment dat, mi-a propus, prin domnul Măgureanu, să devin prim-ministru. Atunci am avut o apariție la o televiziune și am spus că, cu cele patru partide, cele mai puternice din România și cele patru sindicate, cele mai mari din România, dacă am putea să facem împreună ceva pentru dezvoltarea României. În România sunt niște probleme de-a dreptul groaznice. Vedeți, în România se mănâncă fără bucătari. Ce vreau să spun prin asta? Ca să poți să mănânci bine, trebuie să ai o bucătărie pe măsură. Pentru România, asta vreau să spun, trebuie să avem o infrastructură excepțională, ca investitorii să poată veni în țara asta, să creeze locuri de muncă și toată țara să se dezvolte. Ce se întâmplă acum? În vestul țării, în zona dintre Arad și Timișoara se dezvoltă incredibil de bine. La fel este și la Cluj-Napoca. La Cluj-Napoca este un primar excepțional. La fel este și la Alba Iulia. Am fost acolo. Să vedeți ce se întâmplă acolo! De ce? În primul rând, se face autostrada care face legătura cu Sibiu, Cluj-Napoca. Autostrada va face legătura între Oradea, Cluj-Napoca, Alba Iulia și Sibiu. Oamenii nu sunt proști. Au început să investească acolo, să cumpere terenuri, pentru a putea dezvolta industria. Vă dau un exemplu. A venit firma Renault în țară, s-a promis că se va construi autostradă de la Pitești până la Oradea, dar nu s-a făcut nimic. Valea Oltului este o catastrofă în privința asta. Guvernele României au mințit investitorul. Faptul că i-a mințit pe reprezentanții firmei Renault are repercursiuni. Se minte în România. Guvernele nu-și țin promisiunile. În aceste condiții, este foarte greu să mai atragi investitori străini. Eu am adus foarte mulți investitori aici. Aici a fost chiar și mâna dreaptă a lui Putin, venit ca să participe la o vânătoare de urși. Apoi a făcut afacerea cu Patriciu, cu Rompetrol. Aici s-a făcut asta. A venit aici și vărul reginei Angliei, în urmă cu 3-4 ani. A fost aici și prințul de Liechteinstein, o țară foarte mică, dar cu o putere financiară de rupe pământul. Au venit cu toții. I-am dus în Moldova.
M-au întrebat, ce vreau eu ca ei să investească în Moldova? Cum să facă exporturi? Nu există o linie serioasă de tren și nu există drumuri. Dacă treci munții pe aici, pe la Coada Lacului, și ninge sau plouă, mergi cu 5 km la oră. Camionagiii care trec pe acolo sunt adevărați eroi. Trec pe acele drumuri, indiferent de anotimp și starea vremii. Nu este normal ca să rămână Moldova atât de înapoiată. La fel și Târgu-Mureșul este un dezastru. Acum se pare că se face autostrada până la Cluj-Napoca, dar, după 30 de ani, se poate așa ceva? Legat de centura de legătură de la București: vine unul cu avionul și vrea să meargă cu mașina până la Constanța. Centura aceea este mai rea decât cea mai rea centură de legătură dintr-un oraș african. Nu pot să înțeleg de ce acest lucru. Acum, recent, când a fost Iohannis la Bruxelles și a obținut 85 de miliarde euro pentru noi, la un buget de 800 miliarde euro, am obținut peste 10%, în condițiile în care suntem 27 de țări membre. Am luat mult mai mult decât ar fi fost firesc, mulțumită lui, deoarece are contacte extraordinare în exterior, este foarte bine văzut. Am văzut un reprezentant al unui partid care a spus că cu cei 85 miliarde euro vom putea mări pensiile. Bineînțeles că trebuie mărite pensiile, dar mai întâi să avem infrastructură. Să avem spitale bine dotate și întreținute. Dacă acum ajungi în spital internat cu o boală, te externezi cu patru boli. E de neconceput acest lucru. Ce s-a făcut în România postdecembristă? Înainte au fost două categorii de oameni: cei din partidul comunist care aveau spitalele lor, specializate, și poporul. Acum este poporul care se internează în spitale județene, cei care au ceva bani se internează în spitale private, iar cei care au foarte mulți bani se internează la Viena, Budapesta, Berlin, undeva unde să li se facă intervenții chirurgicale. Acesta este capitalismul elvețian, austriac sau nemțesc? Nu este deloc așa. Cu cele 85 miliarde euro primiți de România trebuie făcută infrastructura. Dar te bați cu morile de vânt. Politicienii se duc în Parlament, stau la căldură, au secretare, au mașini la dispoziție, apartament sau cameră de hotel plătite. Ce le pasă lor de poporul de la țară sau de la oraș? Nu le pasă, celor mai mulți dintre ei.
- Cum a fost cu a doua propunere?
- A doua oară când mi s-a propus să devin prim-ministru a fost cu Constantinescu. Pe domnul Emil Constantinescu l-am ajutat foarte, foarte mult. Am plătit salariile, timp de doi ani de zile, pentru echipa sa de 10 oameni, inclusiv drumurile în America pe care le-a făcut ca să strângă bani de acolo. El mi-a spus următorul lucru: “Îl punem pe Victor Ciorbea, timp de 4-5 luni, prim-ministru, apoi veniți dumneavoastră”. Eu i-am răspuns următorul lucru: “Domnule președinte! Este o problemă enormă. Vedeți, în România, noi, românii, suntem obișnuiți cu “vodă”. Vodă, care făcea totul, și avea toate responsabilitățile. Priviți puțin în urmă, la România modernă, la Carol I. Era vodă. El decidea, el făcea după cum voia el. Pe urmă a venit Maria. Regina Maria a fost vodă. Ferdinand, mai pe alături. Ea, Maria, a fost o regină, femeia numărul unu în România. Pe urmă a venit mareșalul Antonescu. A fost și el vodă. Pe urmă a venit Gheorghe Gheorghiu-Dej, tot vodă, Nicolae Ceaușescu, iarăși vodă. Acum ne întâlnim cu un parlament de 500 de persoane, cu 200 de senatori. Nu mai poți face nimic. Este exact contrariul obiceiurilor și tradițiilor noastre românești. E foarte greu de a mișca ceva. Toate comisiile astea care pun multe piedici. Ceaușescu spunea, la vremea sa, uite, pe aici se face drumul și se făcea imediat drumul acolo. Acum trebuie făcut un studiu de fezabilitate, care durează, ca valabilitate, numai doi ani. Dacă în doi ani nu au început să facă drumul, trebuie să faci un alt studiu de fezabilitate. Acolo se pierd banii și intră frumos prin buzunare. De pe urma lucrărilor de autostradă nu poți câștiga nimic. Sunt italieni, austrieci care vin să le lucreze, sunt controlați la sânge. Dar cei care fac proiectele, se îmbogățesc. Așa că i-am spus domnului Constantinescu că eu nu pot să accept funcția de prim-ministru. Eu cred într-o constituție parlamentară, o constituție cum este în Elveția, unde, dacă poporul nu este de acord cu ceva, spune “nu” prin referendum și nu se mai face acel proiect sau lege. Guvernul elvețian voia, la un moment dat, ca Elveția să adere la Uniunea Europeană. Dar Elveția este obișnuită să fie o țară neutră. Dacă intra în UE își pierdea neutralitatea. 66% au răspuns negativ, chiar dacă guvernul ar fi dorit acest lucru, dar nu a mai avut loc aderarea. Într-o zi a venit partidul socialist din Elveția care a dorit ca de la 42 de ore să avem o săptămână de lucru de 35 de ore. Poporul elvețian a participat la referendum, în care, 77% a fost împotrivă și nu s-a mai modificat, fiindcă au știut că dacă se reduce timpul de lucru, va scădea și nivelul de trai. Priviți doar la francezi. Când au redus săptămâna de lucru la 35 de ore, nivelul lor de trai a scăzut, iar nemții le-au luat-o înainte. Așa că, i-am spus treaba asta domnului Constantinescu că dacă pot să-l ajut cu ceva, cu cea mai mare plăcere. M-a întrebat în legătură cu securitatea socială. I-am răspuns că în Elveția este cea mai bună securitate socială, de trei categorii. Prima este cea care o ia statul din salarii, pilonul I care reprezintă 7% din salariu și o plătește firma. Mai sunt polonul II și III, private, pentru care nu se plătește impozit la debitare. Impozit plătești când retragi banii din fond. Constantinescu a încercat să introducă metoda asta, dar i-au sărit cu toții în cap. România din vremea lui Constantinescu era una din lumea a III-a, în afară de câțiva puțini intelectuali. Așa că, l-am ajutat cât am putut, așa cum l-am ajutat și pe Adrian Năstase.
