La o lună de la devastatoarea explozie din portul maritim din Beirut, echipele de salvare ascultă “o bătaie de inimă”, ducând, la propriu, o luptă pe viață și pe moarte, căutând, inclusiv joi, 3 septembrie 2020, un eventual supraviețuitor în molozul unei clădiri prăbușite, după ce unul dintre câinii special antrenați ar fi depistat semne de viață...
Reamintim că peste 200 de oameni au murit, în 4 august 2020, la Beirut, după ce 2.750 de tone de azotat de amoniu au sărit în aer. Suflul extrem de puternic al exploziei a făcut una cu pământul numeroase clădiri și a lăsat circa 300.000 de oameni fără un adăpost deasupra capului.
Însă, la o lună după tragedie, locuitorii Beirutului se adunaseră plini de speranță, la o clădire prăbușită, unde lucrează și o echipă de salvatori din Chile.
“Noi am trecut miercuri seara (2 septembrie 2020) pe lângă respectiva clădire, iar câinele care ne însoțea a început să dea semne că există o persoană vie sub dărâmături.
Când ne-am întors a doua zi, câinele a mers în același loc și a început să dea aceleași semnale. Atunci, am folosit un scanner special, care depistează eventuale bătăi de inimă sau semne de respirație, și am adus echipament pentru a săpa sub dărâmături”, declară echipa de salvatori chilieni.
Salvatorii s-au împărțit în echipe de câte șapte oameni ca să mute rămășițele bucată cu bucată și, din când în când, cer să se facă liniște, pentru a asculta cu atenție.
Crucea Roșie a instalat un cort, armata, pompierii și voluntarii sunt și ei prezenți la fața locului. Ar dura cel puțin șase ore să ajungă la un eventual supraviețuitor.
Echipa de salvatori din Chile (unii dintre cei mai renumiți specialiști în domeniu) a ajuns în Liban, la 1 septembrie. Ei au în dotare un echipament cu senzori, ce poate depista un eventual semn vital până la o adâncime de 15 metri!
Scenele căutării dramatice au loc în cartierul istoric Mar Mikhael, care este chiar în fața portului și care a fost una dintre cele mai lovite zone. Înainte de dezastru, cartierul era vestit pentru... viața sa de noapte.
