• “Credința în Dumnezeu nu e ca un curs la fără frecvență. Trebuie să o trăiești zi de zi. Măsura credinței este măsura vieții. Cum îți trăiești viața, așa îți este credința. Credința trebuie să fie mărturisitoare nu numai prin cuvânt, ci mărturisitoare prin întreaga noastră viață. Credința noastră nu este una care să ne împovăreze, ci este una mântuitoare, și este izvor de bucurie și de nădejde. Cine are credință, are și roadele credinței: iubire, bucurie, pace, nădejde, liniște sufletească; acela merge pe calea fericirii. Credința este o valoare care aduce alte valori. Credința este izvor de mulțumire sufletească”.
***
• “Evanghelia este izvor de nădejde și de bucurie. Îl aduce pe Domnul nostru Iisus Hristos, Evanghelia Lui, între noi, în mijlocul nostru, înăuntrul nostru, și bineînțeles că Domnul Hristos vine cu bucurie, cu bucuria pe care o aduce. Important este să te simți în legătură cu Domnul Iisus Hristos, să știi că mântuirea vine prin Mântuitorul Hristos, nu prin tine”.
***
• “Măsura iubirii de Dumnezeu este să iubești fără măsură. Când ai credință în Dumnezeu, Dumnezeu este pe primul plan în viața ta și pe urmă sunt toate celelalte. Dacă Dumnezeu nu este pe primul plan în viața ta, atunci nu este pe locul care i se cuvine. Spun unii că ei cred în Dumnezeu, dar la Biserică nu merg. Nu se poate! Cineva care nu merge la Biserică, să știe că nu crede în Dumnezeu... sau credința lui este la măsura superstiției”.
Părintele TEOFIL PĂRĂIANU (1929-2009), preot, duhovnic, scriitor bisericesc.
S-a născut orb dintr-o familie de țărani creștini ortodocși din județul Sibiu. Între anii 1935-1940 a urmat cursurile școlii primare pentru nevăzători din Cluj. A continuat, apoi, cursurile la Timișoara timp de un an de zile, după care la Timișoara a făcut cursurile liceale pentru văzători. În această perioadă l-a cunoscut pe părintele Arsenie Boca, de care a deprins rugăciunea inimii și a dorit să intre în călugărie, dar părintele Arsenie l-a sfătuit să facă mai întâi facultatea. În perioada 1948-1952 este student la Facultatea de Teologie din Sibiu. În anul 1953 intră în obștea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, jud. Sibiu. În anul 1960 este hirotonit diacon, în 1983 este hirotonit preot, și în 1988 este hirotonit arhimandrit. După anul 1990 susține sute de conferințe cu teme religioase în peste 80 de localități din țară și în Europa Occidentală. A scris peste 30 de cărți cu conținut religios, moral și social. Președintele României, Ion Iliescu, l-a premiat în anul 2002 cu “«Ordinul Național pentru Merit în grad de Cavaler» pentru crearea și transmiterea cu talent și dăruire a unor opere literare semnificative pentru civilizația românească și universală”.
Vorbe celebre:
- “Dacă te rogi numai când te rogi, de fapt nu te rogi deloc”.
- “Cel mai important om dintre toți oamenii câți există în această lume este omul de lângă tine”.
- “Toată lumea știe că viața de familie trebuie binecuvântată de Dumnezeu. Concubinajul este o improvizație. Nu e o mărturisire de credință, este o mărturisire de necredință”.
- “Principiul creștin ar fi să te gândești nu la ce poate face omul pentru tine, ci la ce poți face tu pentru el”.
P.S. Neagoe Basarab (1459 -1521), domnul Țării Românești între 1512-1521, ctitorul mănăstirii Curtea de Argeș, numit “Domn al culturii și spiritualității” și “Prinț al Păcii: “Dumnezeu poate fi rugat nu cu multe daruri și jertfe, ci cu gândul bun și cu bunăvoința cea mare, căci Dumnezeu iubește pe miluitorul cel blând”.
