De ani buni, apa reprezintă o afacere profitabilă pentru marile companii ale lumii, cu un impact greu de estimat asupra vieții oamenilor și a agriculturii planetei Pământ. “Potrivit Mariei-Helena, de la FAO (Organizația ONU pentru Alimentație și Agricultură), planeta noastră ar mai avea de oferit recolte maximum 60 de ani. Agricultura intensivă a epuizat solul, ceea ce face ca Terra să se metamorfozeze, cu repeziciune, într-o sferă de praf. Până în 2080, când resursele pentru hrană nu vor mai putea fi cultivate, ne vom distruge ca specie.
ONU estimează că pentru a ține pasul cu cererea mondială de hrană, va fi nevoie de șase milioane de noi hectare de pământ agricol, în fiecare an. În prezent, pierdem 12 milioane de hectare pe an din cauza degradării solului. Pentru a ieși din această situație critică, se impune dezvoltarea cât mai repede a agriculturii pe verticală, care să înlocuiască solul, acțiune ce se poate realiza numai cu investiții mari. Proiectul spațial a lui Musk “Space-X” se vrea a fi un mall gigantic, populat de cei mai bogați 0,01% din pământeni, care plutesc în spațiu. Dat fiind că cele 60 de recolte încep să se epuizeze, debutează etapa finală a jocului de afaceri. Și noua goană după îmbogățire nici măcar nu urmărește hrana, ci resursa elementară a planetei: “apa”, fără de care nu poate exista viațăși nici hrană pentru oameni.
“Intuim că e interesant să vorbești despre apă ca despre un bun comercializant”, aprecia Deana Dray, un analist de la Citigroup, care conduce cercetarea campaniei în domeniul apei la nivel global. Grâul, petrolul și aurul se comercializează pe piață, preciza analistul, însă dacă ai în vedere estimările pentru următorii 25 de ani, rezultă clar că oferta și cererea de apă la nivel global se agravează cu fiecare an. Majoritatea populației lumii se află în regiuni de lipsă de apă, care provoacă secetă distrugătoare pentru recoltă. Faptul că resursele de apă scad sau se epuizează, prețul apei ca marfă crește rapid. Cercetătorii de la Universitatea Aarhus din Danemarca susțin că deficitul global de apă va ajunge la 40% până în 2030. “Criza apei, cauzată de încălzirea globală și de cererea tot mai mare de energie, transformă apa într-o armă politică”. Exemplu: “În Orientul Mijlociu, râul Eufrat a fost punctul central al conflictului pentru resurse dintre Turcia și Siria. În 2014, Turcia a întrerupt aprovizionarea cu apă, ceea ce a afectat milioane de vieți în Siria și Irak”.
De remarcat este faptul că SUA se află pe locul al doilea în lume la consumul de apă îmbuteliată, după China. “Pe măsură ce resursele de apă se epuizează, companiile globale pot să cumpere masiv, la nivel local, exact așa cum (exemplu Nestlé) în secolul XX, companiile petroliere au cumpărat masiv drepturile financiare”.
Exemplu sunt “înțelegerile încheiate de administrațiile municipale din Africa de Nord, Australia, America de Sud, China și India, fără consultarea comunității”. Ce înseamnă asta, de fapt: “Populațiile locale din aceste zone rămân fără acces la apă, care este zona lor în care locuiesc. Exemplu, compania Coca-Cola a lăsat fără sursă de apă pentru irigații, fiindcă a deschis o fabrică de îmbuteliere în Rajasthan.
“În 1992, guvernele din întreaga lume s-au reunit în Irlanda ca să echilibreze principiile de la Dublin privind apa”. În afară că s-a recunoscut că apa este un bun economic, de fapt nu s-a întâmplat nimic, lucrurile au rămas cum au fost. Din nefericire, criza apei crește cu fiecare an. Rezultatul crizei de apă afectează serios recoltele din zonele secetoase ale lumii, care sunt și cele mai sărace, cum s-a întâmplat și în sudul României. Criza acută de apă, cum susține, cu argumente, jurnalistul de la BBC, va contribui la extinderea inegalităților din lume, mai exact spus populațiile din zonele secetoase și mai sărace vor plăti cel mai mare preț pentru apă și hrană și se va importa tot mai mult din țările bogate. Nici România nu face excepție de la importurile de alimente, deși dispune de o suprafață agricolă care ar putea hrăni 80 de milioane de oameni.
Rezultatul, deficitul comercial e în creștere, pentru că importăm mai multe mărfuri (mai ales alimentare) decât exportăm.
În concluzie, marile companii vor câștiga tot mai mult din îmbutelierea, transportul și, mai ales, din creșterea prețului apei, pe piața care se extinde în toată lumea”.
