Psihologul Constantin Cornea, de la Clinica Psievolution, explică pe pagina sa de Facebook că, din perspectivă psihologică, titulatura de părinte toxic se referă la acel părinte care, conștient sau fără să își dea seama, produce traume propriului copil.
Aceste traume pot fi depășite de copil mai târziu, în adolescență sau în tinerețe, sau îl pot marca pentru întreaga viață. În opinia specialistului citat, categoriile de părinți toxici sunt:
Părintele “campion ratat” - Este acel părinte care a avut un vis și pe care nu l-a putut realiza. Tendința lui este de a-și pune visurile neîmplinite în cârca propriilor copii, care trebuie să realizeze ceea ce el nu a reușit.
Consideră că el nu a avut condițiile necesare și de aceea face totul pentru a asigura tot ceea ce îi este necesar copilului său pentru a-i îndeplini lui visurile.
Părintele dictator - Este cel care are o poziție socială înaltă (profesor, ofițer, magistrat, politician) sau care are foarte mulți bani. Mulți dintre acești părinți se folosesc de poziția socială sau de bani pentru a-și arăta în primul rând superioritatea proprie și mai apoi pe cea a copilului lui.
Părintele vedetă - Multe dintre vedetele de carton fac totul pentru a da bine “pe sticlă”. Însă, în spatele acelei imagini, se pot produce adevărate drame.
Părintele cu probleme psihice (tulburări de personalitate, tulburări de comportament, depresie, tulburare bipolară, anxietate, atacuri de panică, ipohondrie, gânduri sau planuri suicidare) - Din păcate, un părinte cu tulburări psihice va putea influența foarte negativ creșterea și dezvoltarea propriului copil. Unii dintre acești părinți sunt conștienți de propriile probleme, dar preferă să le minimalizeze efectele sau să le ascundă.
Părintele “șmecher de cartier” - Este acel părinte care are o atitudine sfidătoare la adresa oricărei autorități. Din perspectivă psihologică, poate suferi de tulburare sociopată, ceea ce se răsfrânge asupra propriului copil, care va crește într-o atmosferă în care agresiunea fizică și agresiunea psihică sunt determinante.
Părintele adictiv - Aici putem vorbi despre adicția (dependența) de alcool, droguri, anumite medicamente, jocuri de noroc sau chiar de muncă. Orice adicție influențează comportamentul și gândirea celui afectat, ceea ce, vrând-nevrând, se reflectă și în comportamentul și valorile pe care acesta le transmite propriului copil.
Părintele supraprotector - Acesta vrea să niveleze orice asperitate din viața copilului, producându-i acestuia o traumă pozitivă, provocându-i sindromul fluturelui (două trăsături ale copiilor și adolescenților din prezent, pe care aceștia le trăiesc în mod exagerat, și anume fragilitatea și indolența).
TRAUME
Comportamentul părinților toxici are efecte dramatice asupra copilului, dar și asupra vieții de cuplu. În acest sens, putem vorbi despre următoarele efecte ale traumelor produse de părintele toxic: tulburări de personalitate sau de comportament, tulburare bipolară, depresie, anxietate, atacuri de panică, gânduri suicidare, tulburări alimentare (mâncat obsesiv-compulsiv, obezitate, anorexie, bulimie), tulburări sexuale (frigiditate, anorgasmie, ejaculare precoce, tulburări erectile sau chiar tulburări ale identității de gen).
Din perspectiva vieții de cuplu, putem vorbi despre certuri, scandaluri, divorț, infidelitate.
Psihologul Constantin Cornea afirmă că, dacă un părinte consideră despre sine că este un părinte toxic sau consideră că partenerul(a) are această problemă, cel mai bun lucru pe care îl poate face este să apeleze la un psihoterapeut.
Ședințele de psihoterapie personală sau de psihoterapie de cuplu pot ajuta părintele să descopere cum a ajuns în situația de a deveni părinte toxic, dar și care sunt formele prin care își poate rezolva această problemă.
