• “Să nu socotești că Dumnezeu are nevoie de slavă. Vrea, însă, să fii vrednic de slavă. Dumnezeu nu se uită la fapte, ci la dragostea cu care au fost făcute. Nu e nimic mult, când oamenii iubesc puțin, așa cum nu este puțin, când oamenii iubesc mult. Om desăvârșit este acela care iubește adevărul și dreptatea, care Îl iubește pe Dumnezeu”.
***
• “Cum îi veți crește pe copiii voștri în rânduială, când voi înșivă duceți o viață fără rânduială? Dacă vrei să educi pe alții, educă-te mai întâi pe tine însuți în Duhul Lui Dumnezeu. Noi, dacă vrem să fim înțelepți, să luăm din cărți numai ceea ce ni se potrivește nouă și ceea ce se înrudește cu adevărul, iar restul să-l lăsăm.
***
• “Nimic din cele ce se întâmplă în lume nu se întâmplă fără judecată, ci Dumnezeu măsoară cu aceeași măsură cu care omul și-a măsurat mai dinainte faptele din timpul vieții sale. Învățăturile date cu forța nu pot dăinui în suflete, pe când învățăturile primite în suflet cu plăcere și cu bucurie rămân de-a pururi.
Sfântul Vasile cel Mare (330-379), arhiepiscop din sec-al IV-lea, considerat doctor al Bisericii și unul din cei trei doctori răsăriteni ai Bisericii, alături de Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur. Sfântul Vasile, episcopul Cezareii, este unul din cei mai importanți părinți ai bisericii ortodoxe și unul din cei mai mari teologi creștini. Provenea dintr-o familie creștină binecunoscută, tatăl fiind un renumit învățător din Pont, iar sora Macrina și fratele Grigore de Nyssa au devenit, de asemenea, sfinți. A studiat la Cezareea, Constantinopol și Atena, remarcându-se, încă de tânăr, prin profunde cunoștiințe în filosofie, astronomie, geometrie, medicină și retorică. A fost deosebit de inteligent și mai târziu ajunge un strălucit profesor în NeoCezarea. În căutarea căilor spre perfecțiune, vizitează mai multe mănăstiri din Egipt, Siria, Palestina și Mesopotamia, înființând mai apoi o mănăstire pe malul Irisului, unde, în scrierile sale, pune bazele monahismului oriental. O mare atenție acordă celor săraci și oprimați, înființând așa-zisele “Vasiliade”, cămine-azil pentru cei săraci și în diferite nevoi. Rămân după el foarte multe scrieri, în special Sfânta Liturghie și Molitfele (dezlegările de păcate). La înmormântarea lui participă mii de oameni: creștini, evrei, păgâni, localnici și străini, ca dovadă a marii sale popularități. Este serbat pe data de 1 ianuarie și 30 ianuarie împreună cu Sf. Ioan Gură de Aur și Sf. Grigore de Nazians (Sfinții Trei Ierarhi - sărbătoare hotărâtă în anul 1081 de către Ioan Patriarhul Constantinopolului, în memoria acestor trei mari sfinți teologi ortodocși).
Vorbe de duh:
- “Fuga de păcat este apropierea de Dumnezeu”.
- “Păcatul este o rană care, ascunsă de ochiul medicului, devine incurabilă”.
- “Omul este o făptură care a primit porunca de a deveni Dumnezeu”.
P.S. Lucian Blaga (1895-1961), eseist, poet, dramaturg, traducător, jurnalist, profesor universitar, academician, diplomat român: “Pe semne - învrăjbiți/ de-o veșnicie Dumnezeu și cu Satana/ au înțeles că e mai mare fiecare/ dacă-și întind de pace mâna.// Și s-au împăcat/ în mine: împreună picuratu-mi-au în suflet/ credința și iubirea și-ndoiala și minciuna”.
