În stația de autobuze, din Piața “Cardinal Iuliu Hossu”. Lume care așteaptă autobuzul spre casă. Se stă pe bănci, sau în picioare. Apare o femeie, în vârstă, cu o fustă pliată, colorată temeinic, lungă până la glezne, cu o sacoșă încăpătoare în mână. Femeia se îndreaptă spre un bărbat și insistă să cumpere un pachet cu ciorapi. Tipul nu pare interesat de oferta femeii, dar ea devine din ce în ce mai insistentă. Pentru a fi mai convingătoare, invocă probleme de sănătate, sărăcie și că vrea neapărat să-și vândă marfa, să aibă ce mânca. Tipul nu pare a fi impresionat de argumentele femeii. De ce? În termeni economici, acțiunea este definită a fi “vânzare directă”. Avantajele constau în faptul că se elimină cheltuieli cu sediul magazinului, cu personalul și consumurile aferente întreținerii spațiului. La acest caz la care ne referim, depozitarea mărfii este la domiciliul comerciantului. Prețul de achiziție este nul sau neglijabil. În cazul de față, ciorapii marca “Vigoss”, 100% bumbac, câte două pachete de șase ciorapi, model din Germania. Femeia începe negocierea de la prețul de strigare de 40 de lei. Tipul refuză. Prețul scade până la 20 de lei, iar în cele din urmă la 15 lei, deoarece un pachet conținea doar 5 perechi de ciorați. Se încheie târgul, dar femeia insistă să mai primească încă 5 lei, apoi doi lei. N-a primit nimic în plus fiindcă târgul a fost încheiat, dar nici n-a vrut să restituie banii și să-și ia marfa înapoi. Într-un târziu a renunțat la insistențele sale agresive, fiindcă-i venise autobuzul spre casă. Venituri nedeclarate la ANAF, cetățeni acostați și deranjați pe stradă...
