* “Limba noastră-i o comoară/ În adâncuri înfundată/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.// Limba noastră-i foc ce arde/Într-un neam ce fără veste/ S-a trezit din somn de moarte/ Ca viteazul din poveste.// LIMBA noastră-i numai cântec,/ Doina dorurilor noastre,/ Roi de fulgere, ce spintec/ Nouri negri, zări albastre.// Limba noatră-i graiul pâinii,/ Când de vânt se mișcă vara;/ În rostirea ei bătrânii/ Cu sudori sfințit-au țara.// LIMBA noatră-i frunză verde,/ Zbuciumul din codrii veșnici,/ Nistrul lin, ce-n valuri pierde/ Ai luceferilor sfeșnici.// Nu veți plânge-atunci amarnic,/ Că vi-i limba prea săracă,/ Și-ți vedea, cât îi de darnic/ Graiul țării noastre dragă.// Limba noastră-i vechi izvoade.// Povestiri din alte vremuri;/ Și citindu-le-nșirate, -/Te-nfiori adânc și tremuri.// Limba noastră îi aleasă/ Să ridice slava-n ceruri,/ Să ne spuie-n hram și-acasă/ Veșnicile adevăruri.// Limba noastră-i limbă sfântă,/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng și care-o cântă/ Pe la vatra lor țăranii.// Înviați-vă dar graiul,/ Ruginit de multă vreme,/ Ștergeți slinul, mucegaiul/ Al uitări-n care geme.// Strângeți piatra lucitoare/ Ce din soare se aprinde -/ Și-ți avea în revărsare/ Un potop nou de cuvinte.// Răsări-va o comoară/ În adâncuri înfundată,/ Un șirag de piatră rară/ Pe moșie revărsată.”
Alexei Mateevici (1888-1917), unul din cei mai de seamă scriitori români născuți în Basarabia, azi Republica Moldova, preot ortodox, poet, fiu de preot ortodox și patriot
***
* “Limba română este tezaurul cel mai de preț pe care-l moștenesc copiii de la părinți, depozitul cel mai sacru lăsat de generațiile trecute și care merită a fi păstrat cu sfințenie de generațiile care-l primesc. Ea este cartea de noblețe, testamentul de naționalitate al unui neam; semnul caracteristic prin care membrii aceleiași familii se recunosc în marea diversitate a popoarelor din lume; lanțul tainic ce-i leagă împreună și-i face a se numi frați; altarul împrejurul căruia toți se adună cu inimi iubitoare și cu simțirea de devotament unii către alții. A te atinge fără respect de acest altar este o profanare; a cerca de a-i schimba forma sa originală, spre a-i da o aparență străină, este un act de pură nebunie, într-un cuvânt, a dezbina marea familie introducând diverse jargouri în diversele ramuri ale ei, este un fapt de desnaționalitate, căci el naște o fatală neînțelegere între frați și poate cu timpul să producă înstrăinări între dânșii”.
Vasile Alecsandri (1821-1890), scriitor, poet, om politic.
***
* “Limba română a fost și este una din puterile care până acum a conservat nația română; ea ne-a păstrat și ne-a condus prin furtunile cele grele a timpurilor barbare și tot numai limba, leagă între sine membrii nației răspândiți sub diferite guvernări. Toți aceia care se ocupă de conservarea și cultivarea limbei române fac un serviciu însemnător nației, și merită recunoștința publică”.
Gheorghe Asachi (1788-1869), scriitor, om de cultură.
