COMEMORAREA LUI AVRAM IANCU LA BRAȘOV

“Niciodată, nimeni, n-ar trebui să adopte, fără rezervă, adevărurile epocii în care trăiește... Totuși, atunci când nu poți știi adevărul despre un lucru, este bine să accepți ipoteza care se impune imperios rațiunii noastre. Ipoteza, atâta timp cât o credem adevărată, înflăcărează curajul și călăuzește cercetările pe un făgaș nou... Nimic nu ne duce mai departe decât salturile greșelilor noastre... Puținul pe care l-am aflat, îl datorăm unor ipoteze mereu hazardate, adesea absurde... Ipotezele au întreținut mereu vie pasiunea cercetării... Neștiința savantă este inactivă și descurajează curiozitatea - ipoteza este mult mai necesară omului decât înțelepciunea sa. Neștiința savantă înlătură inexplicabilul și îți interzice să-l cercetezi.”

Maurice Maeterlinck (opinie datând din anul 1901!)

Într-un climat de profundă efervescență spirituală și de pioasă aducere aminte a celui care a rămas în conștiința românilor sub denumirea simbolică de “Crăișorul Munților”, în fața statuii celui comemorat și în fața Bisericii cu hramul “Nașterii Maicii Domnului”, a avut loc, în orașul de sub Tâmpa, comemorarea celor 148 de ani de la trecerea în eternitate a eroului neamului românesc, Avram Iancu. Evenimentul a avut loc sub patronajul Asociației “Calea Neamului”, al cărui președinte este medicul brașovean Mihai Târnoveanu. Un distins patriot, care deține și funcția de vicepreședinte al Forumului Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș. Cu acest prilej, a fost ținută o slujbă de pomenire - Parastas de către preotul paroh al acestei Bisericii, Dr. Tudor Sicoe (originar tot din Zlatna, absolvent al Liceului ce poartă acest nume emblematic de Avram Iancu) în prezența unui public entuziasmat de evenimentul petrecut cu această ocazie. Printre cei prezenți, trebuie amintite corurile de copii veniți din județul Covasna (Dobârlău, cu profesorii lor), care au prezentat un scurt program cultural, cu cântece patriotice, în memoria celui care s-a jertfit pentru onoare, deșteptare și dreptate socială, el însuși fiind victimă a acelor nedreptăți față de neamul românesc din Țara Moților, pentru care și-a jertfit viața. Reverberează în cei care am fost prezenți cuvântul înălțător și de înaltă vibrație patriotică a principalului organizator, dr. Mihai Târnoveanu, care, prin cuvinte curate și de înalt simțământ și patriotism românesc, a chemat să ducem mai departe lupta lui Avram Iancu pentru dezrobire și egalitate națională, de care este nevoie mai mult ca oricând, mai ales în județele transilvănene, unde a avut și se intensifică și în prezent acel proces de deznaționalizare, și unde populația românească este pe cale de dispariție, atât ca naționalitate, cât și ca spiritualitate și credință ortodoxă. Inventarierea stării de fapt din aceste ținuturi dezmoștenite - cultural și național - trebuie să se constituie într-un moment de reflecție pentru cei care vremelnic conduc destinele țării și să nu uite că în aceste teritorii românești, cu secole în urmă, trăiau români, cu nume românești, care, în mare parte, astăzi, sunt maghiarizați, și nu mai știu nici măcar să-și pronunțe în limba lor strămoșească numele românesc. A fost un moment de înaltă însuflețire patriotică, la care cei care au participat au putut fi martorii unui moment înălțător față de trecutul poporului român și eroii care s-au jertfit pentru păstrarea identității sale etnice, printre care s-a evidențiat, ca erou al neamului, asemenea asociației care a organizat acest eveniment de suflet și pentru sufletul românilor, Avram Iancu, cel care își doarme somnul de veci sub “Gorunul lui Horea” de la Țebea, sub puterea gândului neîmplinit, în scurta sa viață de 48 de ani.

Pentru cei care cunosc mai puțin împrejurările în care a trăit ultimii ani și zile, asemenea geniilor, trebuie să amintesc că eroul național, părăsit de toți, a murit într-o stare de sărăcie de nedescris. Redau cele consemnate de observatorii timpului: “Doarme pe unde apucă, uneori, și prin păduri. Ajunge la spitalul din Baia de Criș. Ungurul de aici, administratorul, îl știe, așa că-l primește gratis. Are o tuse chinuitoare și sângerează. După ce se pune, cât de cât, pe picioare, e dat afară! Se culcă, noaptea, pe prispa unui brutar, Ioan Stupină, zis “Lieber”, meșter în covrigi. Seara-i răcoare, e toamnă-n munți. E aflat mort, înghețat, pe 10 septembrie 1872. Și mai dureroasă este relatarea unui profesor de istorie din acele locuri, din acea vreme: “Peri în 1872, în tinda casei unui sărac din Baia de Criș, a unui covrigar. De aici îl aduseră, ca pe atâția alții din Baia de Criș (asemenea celor fără domiciliu - n.n.), care n-au o biserică și un cimitir acolo, la Țebea. El zace în locul unde ostrețe negre înconjură o cruce verde, purtând inscripția scurtă: Avram Iancu, advocat, prefect al Legiunii gemene române 1848-9, + 1872. La el au fost găsite “o năframă zdrențuită, fluierul de cireș din care îi plăcea atât de mult să doinească și o jalbă către împăratul austriac Franz Joseph, unsă și mototolită, pe care nu a trimis-o niciodată destinatarului”. Așa și-a încheiat destinul pe acest pământ, cu demnitate și onoare, cel care a rămas pentru posteritate “Eroul Românilor” de la Revoluția din anul 1848.

 

Lasă un comentariu