Înălțarea Sfintei Cruci se serbează cu post, pentru că ea ne aduce aminte de patimile și moartea Mântuitorului.
În popor i se mai spune Ziua Crucii și este considerată data ce vestește sfârșitul verii și începutul toamnei.
Bătrânii spun că de Ziua Crucii se închide pământul, luând cu sine insectele, reptilele și plantele care au fost lăsate la lumină în primăvară. În lumea satelor încă se mai crede că șerpii, înainte de a se retrage în ascunzișurile subterane (unde vor hiberna până în primăvara următoare, la 17 martie - Alexiile), se strâng mai mulți la un loc, se încolăcesc și produc o “piatră nestemată”, folositoare pentru vindecarea tuturor bolilor. De aceea, în această zi, este interzis să fie uciși șerpii.
Tot în această zi, preotul sfințește via și butoaiele cu vin, pentru ca și în viitor gospodarul să se bucure de o recoltă bogată. Strugurii din ultima tufă din vie nu trebuie culeși. Ei sunt păstrați ca ofrandă pentru păsările cerului și de aceea se numesc, în limbaj popular, “Strugurii lui Dumnezeu”. În serile culesului, podgorenii fac focuri din viță uscată, în jurul cărora petrec cu mâncare, băutură și muzică.
Este vremea când busuiocul, menta, măghiranul și cimbrul, considerate plante magice, se sfințesc la biserică, în timpul slujbei. Busuiocul sfințit acum alină durerile. În mediul rural, cu crenguțe de busuioc aprinse se afumau bolnavii de friguri. Busuiocul se punea și în vasele cu apă pentru păsări, în perioada epidemiilor și la streșinile caselor, pentru a le feri de rele, în special de trăsnete.
Monedele sfințite în această zi și păstrate în portofel, alături de o cruciuliță (chiar dacă este și de carton), aduc belșug și spor în muncă.
Tot de Ziua Crucii se strâng ultimele plante de leac (boz, micșunele, mătrăguna, năvalnic) ce se duc, împreună cu buchetele de flori și busuioc, la biserică, pentru a fi puse în jurul crucii și a fi sfințite. Se păstrează, apoi, în casă, la icoane sau în alte locuri ferite, fiind folosite în vindecarea unor boli sau la farmecele de dragoste (năvalnicul). Se consideră că, în această zi, florile se plâng una alteia pentru că se usucă și mor, iar cele ce înfloreau după această zi (brândușa de toamnă) erau socotite flori ale morților.
În Bucovina, oamenii atârnau în ramurile pomilor fără de rod vițe de castraveți și cruci de busuioc sfințit, pentru rod bogat în toamna viitoare.(sursa - crestinortodox.ro)
