ROMÂNIA VA TREBUI SĂ-ȘI ASIGURE SINGURĂ HRANA!

Interlocutor: dr. Dorin Florea, primarul municipiului Târgu-Mureș, candidat independent la funcția de președinte al Consiliului Județean Mureș.

- Domnule primar, multă lume e curioasă de felul în care vedeți strategia pentru agricultură și, în acest sens, solicită detalii din programul dvs. pentru președinția Consiliului Județean Mureș.

- Da, într-adevăr, primesc multe mesaje, în privat, în legătură cu programul pentru agricultură. Nu mă miră acest lucru, pentru că foarte multă lume trăiește în mediul rural și se ocupă cu agricultura.

- Cum vedeți această strategie pentru agricultură? Cum ați defini-o?

- Un lucru e foarte clar! Fiecare țară trebuie să aibă strategii, trebuie să aibă viziuni de dezvoltare!

Agricultura reprezintă una din cele mai importante ramuri economice, în oricare țară. Și, ce e foarte important, cetățenii unei țări trebuie să fie siguri că țara în care locuiesc își poate produce mâncarea. Gândiți-vă că au ieșit oamenii în stradă de foame, în decembrie 1989! Strategia este simplă și o definesc printr-o singură frază: România trebuie să își asigure mâncarea! Acesta este strategia!

- … Stabilirea, cu alte cuvinte, a unor obiective sau, mai simplu spus, a unor pași de urmat, precum și planificarea cursului acțiunilor, atât la nivel microeconomic, cât și la nivel macroeconomic. Care sunt, prin urmare, acești pași, în viziunea dumneavoastră?

- Pasul 1: România nu își va mai vinde pământul și va încerca să își recupereze terenurile agricole! Țara nu are voie să își vândă pădurile! Nimeni nu are voie să vândă ceea ce ține de siguranța și de suveranitatea unei țări! Pasul 2: Trebuie definit fermierul, ce anume înseamnă un fermier?! Poate fi numit fermier cel care are minimum 25 de hectare de teren în Ardeal, iar în sudul țării, între 50 și 100 de hectare. Fermierii trebuie ajutați cu utilaje, susținuți, apărați! Cum sunt protejați de statul român fermierii? Statul încasează taxe, dar ce oferă în schimb? Cei care se ocupă cu agricultura trebuie să simtă că sunt sprijiniți, ajutați și atunci țara se va putea baza pe ei.

În România, încă mai e valabilă zicala „dacă a murit patronul, a murit și afacerea". De aceea, trebuie făcute legi clare, astfel încât fermierul să nu se simtă amenințat, să nu perceapă instituțiile statului ca fiind coercitive! Deocamdată, asta am învățat în România: coerciția! Repet și insist: fermierii trebuie ajutați, susținuți, apărați și e necesar ca statul român să lupte pentru ei! În momentul în care ei produc, statul trebuie să le asigure îngrășăminte, de exemplu, deoarece fermierii nu au salarii sau subvenții la fel ca aceia din Occident. Degeaba ne lamentăm! Nu există program național de irigații, nu există programe coerente care să ridice agricultura românească la nivelul pe care îl merită. Pasul 3: Produsele agricultorilor trebuie colectate, de aceea am susținut înființarea centrelor de colectare. Existau unele asemănătoare și pe vremea lui Ceaușescu, se numeau centre zonale de colectare. Aici erau preluate produsele, păstrate, distribuite sau folosite într-o procesare superioară. Asemenea centre pot fi făcute și acum, cu bani europeni.

Treaba producătorului este să producă, nu să fie stresat că nu are unde să vândă. Produsele fermierilor trebuie preluate și păstrate, iar desfacerea lor să fie apărată prin politici de prețuri corecte și avantajoase pentru agricultorul român care trăiește în România. Nu cum se întâmplă acum în țara noastră! Agricultorii produc și culeg cartofi, până le crapă mâinile de la atâta muncă, statul îi ia produsul cu 30 de bani și îl importă apoi din Polonia cu 70 de bani. E de râsul lumii!

- E interesant ce spuneți despre aceste centre. Unde pot fi create la noi?

- Centrele pot fi amplasate în principalele locații agricole, pomicole, zootehnice, de exemplu. Pot fi realizate prin fonduri europene, iar autoritățile locale trebuie să fie susținute pentru a dezvolta aceste centre. De aceea, următorul pas - numărul 4 - este desfacerea lor. Pentru a ajuta producătorul, o mare parte din aceste produse trebuie să intre pe piața românească. Nu dai grâul la export până nu susții piața românească! Produsele acestea trebuie să se regăsească în coșul de cumpărături al fiecărui cetățean, dar pentru acest lucru e nevoie și de magazine pentru produse românești! Cum s-au înființat tot soiul de rețele, de magazine, de am ajuns raiul tuturor străinilor care au venit în țara asta, raiul multinaționalelor, și noi nu avem rețea proprie de alimente?! De aceea, e o prioritate înființarea unei rețele proprii de alimente în sate, în comune, în orașe și în municipii, magazine în care să se desfacă o parte din aceste produse, astfel încât omul să știe clar că mănâncă românește.

- De altfel, dumneavoastră ați inițiat și ați susținut cu „cerbicie", organizarea, la Târgu-Mureș, a unor târguri și expoziții de produse agroalimentare autohtone, extrem de apreciate de vizitatori. Recent, chiar în condiții de pandemie, târgumureșenii au plecat de la Târgul Cetății, cu sacoșele burdușite de fructe, legume și alte „bunătățuri" autohtone, respectând, bineînțeles, recomandările impuse de normele în vigoare

- Consumatorul trebuie educat, ajutat și susținut să ajungă la înțelepciunea de a căuta produsul românesc, exact cum fac cei din afară cu produsele lor (iar în multe cazuri, chiar cu produsele noastre). Adică, noi suntem mai prejos decât alții?! Să cumperi din produsele făcute în țara ta ține de mândria națională. Dar ca să se întâmple acest lucru, trebuie să îi dai cumpărătorului produse de calitate. Nu îi vinzi alimente procesate, preparate cu ingrediente nesănătoase. Cumpărătorii trebuie să învețe să își aleagă produsele de pe raft sau tarabe, deoarece sunt singurii responsabili pentru ceea ce mănâncă.

- Bine, dar există Protecția Consumatorului

- Să nu ne îmbătăm cu apă rece și să ne bazăm pe onestitatea Protecției Consumatorului…! Vi se pare corect ca un produs adus pe piața românească să fie total diferit de alte produse similare din țări cu renume din Uniunea Europeană?! S-a demonstrat acest lucru și s-a scris de multe ori despre acest subiect, dar, ca de obicei, în România, asemenea probleme sunt îngropate de la bun început.

Revenind la programul pe care îl propun: viziunea în ceea ce privește dezvoltare agriculturii poate fi completată prin acest program. Eu consider că asta este ceea ce trebuie să facă un președinte de Consiliu Județean, a cărui atribuție, printre altele, e să ajute comunitățile de pe Niraj, din zona Târnavei, cele de pe Câmpie. Dacă tot vorbim de comunitățile de aici! Vă amintiți cum erau protejați oamenii de pe Câmpie când existau centrele de colectare a tutunului?! Iar azi, când tutunul e scump, agricultorii nu mai sunt încurajați să îl cultive. O altă „anomalie" este modul în care este colectat cașul și brânza produse în mod natural, corect și sănătos și trimise la tot felul de centre din străinătate, unde sunt amestecate cu diverse ingrediente și apoi vândută ca brânză topită, plină de E-uri nocive pentru sănătate.

- Aceste lucruri nu sunt cumva exagerate?

- Nu sunt lucruri exagerate, sunt cunoscute toate astea! Nu a interesat pe nimeni să regleze situația producătorilor! S-au perindat prin funcții tot felul de slugoi care în loc să creeze un program alternativ, au copiat și au pus în aplicare imperativele dictate de afară. Priviți la țările din Uniunea Europeană (Franța, Germania, Austria etc.)! Peste tot producătorii sunt încurajați. La noi însă...

- Vrând-nevrând, ajungem la…noul coronavirus. L-a „bătut" cineva?

- Cine a fost cel care a bătut prima oară virusul? Sparanghelul! Când toată lumea stătea speriată în case, în plină carantină și stare de urgență, nu au fost trimiși românii în afară să culeagă sparanghelul?! Asta este strategia unei țări și asta înseamnă a-ți apăra producătorul!

 

Lasă un comentariu