În loc de motto: „Dubito ergo cogito. Cogito ergo sum…", scria filosoful francez René Descartes, în celebrul său „Discurs despre metodă" (1637) În traducere, ar fi: „Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist…".
De ce, cu predilecție, în ultimele decenii, dă gripa în găini, pesta în porci și înnebunesc vacile particulare, mai ales în țările sărace? Mister! De ce trebuie smulse din pământ podgoriile care fac faima vinurilor europene? Mister! De ce mor pe capete albinele sau sunt distruse de… necunoscuți, rând pe rând, în cavalcadă, cele mai productive dintre stupinile lumii civilizate? Mister! Oare??? Eu nu cred în coincidențe și în hazard, ci doar în planuri machiavelice menite să aducă profit, cu orice preț, celor mai bogați dintre bogații lumii.
Căutând prin arhiva domestică un anume text, zilele trecute, am găsit, ca de obicei, un altul, care, deși a fost elaborat în 2015, ar putea răspunde întrebărilor enunțate mai sus.
În înghețata insulă Spitsbergen, situată în Arhipelagul „singuratic" Svalbard (în Marea Barents, la circa 1.000 de kilometri de Pol), e pe cale de a fi completată, cu un ritm nebunesc, superbanca semințelor, destinată să conțină semințele a 3 milioane de specii de plante din întreaga lume. O „bancă" săpată în granit, închisă cu două porți rezistente la atentate cu bombă, senzori de mișcare, căi speciale de aerisire și ziduri de beton armat groase de 1 metru. Această „cetate" se naște în aglomeratul Longyearbyon, unde orice străin este imediat luat în seamă; în rest, insula e aproape pustie. Ea va fi folosită, după spusele Guvernului norvegian, care deține Arhipelagul, la „conservarea pentru viitor a biodiversității agricole". Este un seif de semințe. Pentru cei care nu au înțeles, este vorba despre „ARCA Apocalipsei".
Principalul investitor în această arcă a semințelor este Fundația Rockefeller, împreună cu Monsanto și Syngenta (stâlpii de susținere ai materialului biologic modificat pe cale genetică), Pioneer Hi-Bred, care studiază Ogm pentru multinaționala DuPont; un grup interesant căruia i s-a asociat și Bill Gates, cel mai bogat om din istoria universală, prin fundația caritativă Bill&Melinda Gates Foundation. Aceasta pune la dispoziție proiectului circa 30 milioane de dolari în fiecare an.
Informațiile au fost furnizate de William Engdhal, care precizează că acele persoane nu aruncă banii pe utopii umanitare. La ce se așteaptă, deci, pentru a crea o asemenea bancă de semințe? Bănci de semințe există cel puțin o mie în întreaga lume, împrăștiate prin universități. Ce viitor vor avea?
Rockefeller Foundation, ne amintește Engdahl, e aceeași care în anii '70 a finanțat cu 100 milioane de dolari, din acea vreme, prima idee de „revoluție agricolă genetică". Era vorba de un mare proiect care începe cu crearea Agriculture Development Council (emanată de Rockefeller Foundation), apoi a International Rice Research Institute (IRRI), în Filipine (la care a participat și FundațiaFord). În 1991, acestui centru de studii asupra orezului i s-a alăturat mexicanul (dar tot al familiei Rockefeller) International Maize and Wheat Improvement Center, apoi un centru asemănător pentru agricultură tropicală, ICTA (cu sediul în Nigeria, și construit tot cu dolarii Rockefeller). Acestea, împreună, au creat într-un final CGIAR, și anume Consultative Group on International Agriculture Research. În nenumărate întâlniri internaționale dintre experții în sector și politicieni, ținute în centrul de conferințe al Rockefeller Foundation din Bellagio, CGIAR și-a jucat cartea, atrăgând în cercul lor FAO (Autoritatea pentru Alimentație și Agricultură a ONU), Banca Mondială (la acea vreme condusă de Robert McNamara) și UN Development Program. CGIAR a invitat și găzduit generații de specialiști din domeniul științelor agricole, mai ales din Lumea a treia, arătându-le minunile agri-businessului modern, și lăudând industriile pe cale de dezvoltare în sectorul semințelor modificate genetic. Acești cercetători, la rândul lor, au difuzat acea mentalitate în lumea lor, construind astfel o rețea de influență care a favorizat introducerea agri-businessului Monsanto pe piața mondială. „Cu un punct de sprijin prudent asupra fondurilor investite inițial, - scria Endghal - în anii '70, Rockefeller Foundation s-a pus în poziția de creator al politicii agricole mondiale. Și chiar a creat-o. Seiful cu Semințe al Rockefeller: totul, în numele științelor benefice umanității («Foamea în lume») și al unei agriculturi pe măsura pieței libere mondiale."
Genetica e o veche fixație a Rockefeller, încă din anii '30, când se numea „Eugenetica", și era studiată mult în laboratoarele germane ca și cercetare a purității rasiale. Rockefeller Foundation a finanțat generos acei cercetători, dintre care unii, după căderea lui Hitler, au fost duși în USA, unde și-au continuat studiile și experimentele. Cartografierea genomului uman, secvența genomului, ingineria genetică, împreună cu OGM create de Monsanto, Syngenta și alți giganți, sunt rezultatul cercetărilor și experiențelor din acea vreme.
În 1946, de altfel, Nelson Rockefeller a lansat expresia propagandistică „Revoluția Verde", mai întâi în Mexic, într-o călătorie în care îl însoțea Henry Wallace (ministrul Agriculturii, sub Roosevelt), și unde se pregătea să pună bazele a ceea ce urma să fie Pioneer Hi-Bred Seed Company. Norman Borlang, agro-cercetător renumit ca fiind părintele „Revoluției Verzi", cu un Nobel pentru Pace, lucra pentru Rockefeller. Scopul declarat: învingerea foamei în lume, mai ales în India și în Mexic.
Oare, într-adevăr, Rockefeller cheltuia bani pentru umanitatea în suferință? Răspunsul stă în fraza pe care Henry Kissinger a pronunțat-o în anii '70, în timp ce năștea CGIAR: „Cine controlează petrolul, controlează țara, cine controlează mâncarea, controlează populația." Rockefeller controla deja petrolul, prin Standard Oil, care și acum se află la conducerea cartelului petrolifer mondial. Acum știm că Revoluția Verde era de fapt sinonimul publicitar pentru OGM, și că scopul său real era acela de a sustrage producția agricolă familiilor și taxarea cultivatorilor, mai ales în Lumea a treia, în interesul a 3 sau 4 giganți ai agro-businessului euro-american. Practic, aceste lucruri se întâmplă datorită recomandării și difuzării de noi „hibrizi-miracol" care dau recolte „miraculoase", pregătite în laboratoarele giganților multinaționali. Semințele hibride au un caracter comercial interesant pentru business: nu se reproduc sau se reproduc foarte puțin, obligându-i pe agricultori să cumpere în fiecare an semințe noi, în loc să folosească (așa cum s-a făcut de milenii) o parte din recolta lor pentru a semăna din nou. Acele semințe au fost brevetate, și costă și mult. Sunt, de fapt, un monopol al Dekalb (Monsanto) și al Pioneer Hi-Bred (DuPont), deci aceleași companii afirmate în ale OGM'ului.
(Va urma)
