Am cunoscut mulți dascăli din mediul rural, chiar eu am profesat 18 ani în acest mediu, dar norocul mi-a scos în cale modelul minunat al dascălului surprins de renumiți scriitori, mai ales preoți-scriitori, în persoana regretatei prietene și colege Lucia Stavilă. Prin ea, satul Căpușul de Câmpie a prins viață, a ieșit din anonimat, iar generațiile formate de ea, ca învățătoare, au fost mândre că se pot identifica cu locul nașterii fiecăreia dintre ele.
E greu să faci portretul unui om drag, plin de viață și altruist în profesiune și prietenie, dar pot să afirm cu certitudine că dăruirea sa pentru menținerea obiceiurilor și tradițiilor locale a fost fără limită.
Aducea bucurii imense celor apropiați prin comportament și pasiune, prin devotament și implicare, și nu în ultimul rând, prin glasul său care ne fermeca întotdeauna în împrejurările când viața ne-a adunat.
A făcut ceea ce trebuia să facă un dascăl adevărat “de țară”, a îmbinat educația desăvârșită a copiilor ei, cu educația necesară tuturor celor care populau localitatea: elevi, părinți și simpli cetățeni.
Grupul vocal “La Portiță” format din tinerii satului, alături de echipe de dansuri tradiționale, alcătuite din elevi, erau neobosiți prin participarea la festivaluri ori evenimente importante din viața comunității locale sau a județului.
Acum, “Portița” s-a închis, ea plecând să își continue activitatea artistică printre îngeri.
Ne va cânta de acolo, de sus, cântecele câmpiei, iar noi, până la întâlnirea inevitabilă, o să-i purtăm o dragă amintire.
