DUMNEZEU, UNIVERSUL ȘI... ATOMUL

Distribuie pe:

* “Dumnezeu este în natură forța vie și personală, cauza mișcărilor atomice, legea fenomenelor, rânduitorul armoniei, tăria și susținătorul lumii. Natura lui Dumnezeu este cunoscută: lumina, căldura, electricitatea, magnetismul, atracțiunea, afinitatea, viața vegetală, instinctul, inteligența, toate își au obârșia în Dumnezeu”.

Camille Flammarion (1842-1925), astronom și scriitor francez. Autorul a 50 de cărți.

***

* “Universul mă încurcă și nu pot gândi măcar că poate exista ceasul fără ceasornicar”.

Francois Marie Arouet Voltaire (1694-1778), scriitor și filosof al iluminismului francez. A fost întemnițat unsprezece luni în Bastilia, datorită viziunilor critice și batjocoritoare la adresa stăpânirii timpului. Din anul 1726 până în 1729 este închis în Anglia. Începe Dreptul, dar nu-l termină, fiind interesat mai mult de discuțiile intelectualilor, scriitorilor, aristocraților, ce se desfășurau în palatele și cafenelele din Paris. A fost un deist francmason, practicând criticismul în instituțiile politice, dar și bisericești. Concepția sa politică se întemeiază pe armonia dintre monarhi care dețin puterea politică și filosofii care dețin înțelepciunea. Doctrina sa a fost fundamentul Revoluției franceze, a cărei inițiator este împreună cu J.J. Rousseau. S-a remarcat ca și istoric iluminist.

***

* “Tot ce există se află în Dumnezeu și nimic nu poate să existe, nici să fie conceput fără Dumnezeu”.

Benedict Spinoza (1632-1677), renumit filosof evreu olandez de origine sefardă, cu strămoși de proveniență portugheză. A fost un raționalist și unul din reprezentanții panteismului în timpurile moderne. Gândirea lui a fost influențată de scrierile lui Rene Descartes, însă, spre deosebire de concepția dualistă a acestuia din urmă - Spinoza a avut o reprezentare monistă a lumii, întreaga existență reducându-se la ceea ce el a numit “substanță”. În concepția sa filosofică “Universul este egal cu Dumnezeu, substanță rezultată din sine și prin sine”.

P.S. Sfântul Maxim Mărturisitorul (580-662), monah, mistic bizantin, autorul unor opere importante pentru teologia Bisericii răsăritene: “Dumnezeu a creat lumea pentru oameni și o conduce spre comuniunea cu El prin dialogul continuu cu omul, pentru că numai omul poate fi partener de dialog. În acest sens, lumea are un caracter antropocentric (concepție filosofică potrivit căreia omul este centrul și scopul universului), pentru că numai prin om își împlinește lumea scopul, destinul, realizându-se și împlinindu-se prin el; în rest, lumea are un caracter teocentric (concepție potrivit căreia Dumnezeu este în centrul lumii, al experienței în general). Omul trebuie să colaboreze în mod continuu și liber cu harul Dumnezeiesc”.

Lasă un comentariu