Sub auspiciile titlului de mai sus, putem defini cartea “TESTAMENTUL PESCARULUI DE VISE”, a scriitoarei Mihaela Rașcu, apărută postum, grație seniorului editor Valentin Marica în editura “Cezara Codruța Marica”.
Din capul locului: acest volum cuprinde poezii și poeme abisal de frumoase.
Mihaela Rașcu era grav bolnavă când a scris poeziile. A simțit până în ultima clipă a vieții îmbrățișarea nemiloasă a zeului THANATOS din mitologia Greciei Antice, Zeul morții, care avea să o răpească și să o ducă apoi în lumea umbrelor.
Nu voi face o critică literară a cărții, ci voi creiona doar câteva aspecte esențiale din viața scriitoarei de excepție care a fost Mihaela Rașcu și pe care am avut privilegiul să o cunosc mai bine decât mulți dintre admiratorii săi.
De ce tragedie? Multe din poezii sunt adevărate testamente ale Mihaelei, pregătită pentru destinul ei fatal. “Tata-cer și mama-pământ/vreau să mă întorc acasă”, spune poeta în poezia “DOR”. Apoi și alte poezii-testament, ce amintesc parcă de destinul tragic al ciobănașului din balada “Miorița”.
De ce apoteoză? Puțini știu că, în urmă cu 30 de ani, studentă fiind la București, Mihaela a avut un iubit, student ca și ea. La un moment dat, iubitul ei a migrat în Anglia și a dorit să o ia cu el. Dar Mihaela era captivată de România și de vatra pământului Ardelean. Nu a plecat cu el. Dar el a rămas adânc ancorat în inima ei. Și acum asistăm la o adevărată explozie sublimă a poeziilor de dragoste: “AZI”, “PENTRU TINE”, “FUGARA” etc.
“TESTAMENTUL PESCARULUI DE VISE” este un volum superb de poezie, ce nu trebuie să lipsească din biblioteca celor care iubesc literatura și, cu predilecție, poezia. Mai trebuie spus că în lansarea și consacrarea literară a Mihaelei Rașcu, o contribuție esențială a avut cotidianul “CUVÂNTUL LIBER”, care, mai bine de șase ani, i-a publicat articolele. ADIO MIHAELA!!!
