* Gala Galaction, în anul 1954, ajunge în Marea Adunare Națională, unde militează pentru neimplicarea politicului în viața bisericească:
“Am luat parte la comisiunea restrânsă a Camerei, la cercetarea proiectului care vrea să pensioneze pe arhierei și pe preoți, ajunși la vârstă sau infirmitate... Am tăcut cât am putut mai mult. Este o lege care mă întristează profund... Separația Bisericii de stat va fi o soluție aspră, dar unică, potrivit lamentabilei stări de azi. Lăsați biserica să-și vadă singură de treburile și ierarhia ei”.
***
* “Am fost o viață întreagă opozioținistul guvernelor noastre burgheze, am fost potrivnicul Bogatului nemilostiv. Când socialiștii și comuniștii au ajuns stăpânii vieții noastre sociale, era, deocamdată, firesc să nu le vreau decât binele. Dezamăgirea a căzut, însă, peste noi, ca acele grele neguri de toamnă, când nu vezi nimic și se usucă ochii” avea să-i scrie Gala Galaction prietenului său N.D. Cocea, explicându-și poziția balamată la vremea respectivă.
***
* “Singura doctrină care nu minte, nu dezamăgește, nu usucă inima este doctrina Sfintei Evanghelii. Toate celelalte, chiar dacă sunt excelente, sunt trepte și surogate. O chilie în fundul unei mănăstiri este tot ce-mi doresc. Dar nu te întrebi dacă nu cumva o fi vreo chilie zăbrelită, la Văcărești sau la Aiud? Facă-se voia Domnului! Un sfârșit pământesc, în pușcărie sau la zid, ar putea să-mi pară ca un hatâr dumnezeiesc datoriilor mele. Îmi pare așa de rău că am făcut parte din Blocul Partidelor Democratice! Ce caut eu în această lume care vrea să se reformeze lumea fără Dumnezeu și fără smerenia creștină?”
Prof. dr. Gala Galaction (Grigore Pișculescu),(1879-1961), scriitor, preot ortodox, doctor în Teologie, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română din ebraică și greacă, împreună cu Vasile Radu și Nicodim Munteanu. În anul 1947 a fost ales în Academia Română. A fost căsătorit cu fiica unui preot. În anul 1922 este hirotonit preot și, în 1926, devine profesor universitar la Universitatea din Chișinău. În perioada interbelică desfășoară o activitate publicistică, cu ajutorul lui Tudor Arghezi, și editează revistele “Cronica “ și “Spicul” care apar în perioada 1915-1918. Devine defensor ecleziastic pentru eparhiile Râmnicului și Argeșului (1909-1922), preot și misionar al Arhiepiscopiei Bucureștilor (1922-1926), profesor titular la catedra de Introducere și Exegeza Noului Testament de la Facultatea de Teologie din Chișinău, decanul acesteia (1928-1930), profesor de Exegeza Vechiului Testament la Facultatea din București, și în 1954 devine membru în Adunarea eparhială a Arhiepiscopiei Bucureștilor. Ca teolog a scris studii despre Noul Testament, articole, meditații, conferințe, predici. Între 1928-1934 a realizat o nouă traducere a Bibliei în Limba Română. A desfășurat o bogată activitate literar-publicistică. A publicat volume de nuvele, romane, note de călătorie, articole în principalele ziare și reviste ale timpului, precum și un jurnal care a fost publicat postum. Este vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România și deputat în Marea Adunare Națională și primește Ordinul Muncii clasa întâi în 1954. A călătorit în Italia, Ungaria, Grecia și Egipt. În Israel, primăria orașului Ierusalim a numit o piață cu numele lui, ca semn de apreciere a contribuției sale la promovarea înțelegerii între creștini și evrei. La Mangalia și Roșiorii de Vede, câte o școală îi poartă numele. Opera lui este una foarte bogată, formată din lucrări teologice, literare, sociale și morale. Primește cele mai înalte premii și distincții din partea forurilor statale și bisericești.
Cuvinte memorabile:
- “Prietenia este una din mângâierile vieții”.
- “Banii sunt totdeauna binecuvântați, când îi folosești la fapte bune”.
- “Dragostea e o prietenie scumpă și înaltă, nutrită de idei nobile și de meditări evlavioase, luminată de surâs voios și dulce”.
- “Literatura, ca și florile, ca și holdele, este o Interferență Divină între darurile cerului și condițiile pământului”.
- “E atât de greu și de dureros să stai între minte și inimă și să te lupți s-o împaci pe cea din urmă cu dreptățile celei dintâi”.
