* “Omul smerit are totdeauna odihnă, fiindcă nimic nu poate să-i tulbure ori să-i clătească mintea. Nu orice sihastru este smerit, dar cine este smerit, acela este sihastru. Dacă smerenia înalță pe omul simplu și neînvățat, atunci gândește-te ce mare cinste îi va aduce omului mare și respectat. Nu orice om care petrece în liniște este smerit cugetător, dar orice smerit cugetător petrece în liniște”.
***
* “Calea lui Hristos este crucea de fiecare zi. Nimeni nu s-a urcat la cer prin comoditate. Fii împăcat cu sufletul tău și, atunci, cerul și pământul se vor împăca cu tine. De voiești să afli în tine viață, ține în minte credința și smerenia”.
***
* “Doamne și Stăpânul vieții mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire și al grăirii în deșert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăției, al gândului smerit, al răbdării și al dragostei dăruiește-l mie, robului Tău.
Așa Doamne, Împărate, dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele, și să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin”.
Sf. Efrem Sirul (306-373), a fost un teolog, scriitor de imnuri în limba siriană, venerat ca sfânt în întreaga creștinătate, în special în Biserica Catolică unde este recunoscut ca Doctor al Bisericii. De asemenea, este considerat clasic al literaturii siriene. Dintre operele sale se remarcă două lucrări care aparțin prozei exegetice: “Cercetări” și “Discursuri”, și o culegere de versuri, remarcabile prin forma poetică, ce au fost traduse chiar în timpul vieții autorului în elină, armeană, arabă și latină. Rămășițele pământești se găsesc în Mănăstirea armeană Sfântul Sergiu. Este sărbătorit în a șaptea săptămână după Paște în Biserica Ortodoxă Siriană, 1 ianuarie în Martirologiul Roman, 28 ianuarie în Biserica Ortodoxă, 9 iunie în Biserica Catolică și Anglicană, 18 iunie în Biserica Maronită. Efrem Sirul a crescut sub îndrumarea Sfântului Iacov, primul episcop din Nisibe în anul 308, și care a participat la primul sinod ecumenic din Niceea în anul 325. Efrem Sirul este creditat ca fondatorul Școlii din Nisibe, care în secolele următoarele a fost centrul învățăturilor Bisericii Asiriene a răsăritului (nestoriene). Un scriitor siriac Iacov din Serug, scrie că Efrem a pus toate corurile de femei să îi cânte imnurile transpuse pe melodii populare siriace în forumul din Edessa. Istoricul bisericii Sozomen spune că Efrem Sirul ar fi scris peste 3 milioane de versuri. Peste veacuri, s-au mai păstrat în jur de 400 de imnuri.
Autor de citate:
- “Hristos, sugea laptele Mariei, și dădea El însuși de supt viață universului”.
- “Copii ai Botezului, v-ați îmbrăcat în foc și duh. Păstrați haina pe care ați îmbrăcat-o în apa Botezului”.
- “În ziua Crăciunului s-a deschis ușa înaltului cerului rugăciunilor noastre. Și noi să deschidem ușile noastre celor care ne-au greșit și ne roagă de iertare”.
- “Pocăința este scara care ne urcă de unde am căzut”.
- “A nu ști Scriptura e un neajuns pentru om, dar cel ce o cunoaște și o neglijează are un îndoit neajuns”.
- “Rugăciunile care, ridicându-se către Dumnezeu, nu au dragoste într-însele, rămân după ușă (nu ajung la Dumnezeu), pentru că numai dragostea deschide ușile rugăciunii”.
P.S. Vasile Lucaciu (1852-1922), preot unit, cu studii superioare la Roma, liderul Partidului Național Român, una din cele mai importante personalități politice, culturale și istorice ale românilor ardeleni: “Străbunii noștri ne-au conservat limba și pământul strămoșesc; generațiunea ce se duce a făcut unirea, independența și a lucrat mult pentru libertate. Acum e rândul nostru: nouă ne este dat a completa unitatea națională, a întări libertatea, și a face ca România să se dezvolte și să asigure un trai fericit fraților de un neam”.
