Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853, în satul Șipote din Bucovina aflată sub Imperiul Habsburgic. Considerat “copil minune” (avea o memorie muzicală prodigioasă încă de la 4 ani), era al doilea dintre cei nouă copii ai familiei preotului ortodox Iraclie Porumbescu, intelectual fin și cu vederi politice, menținându-l în atenția autorităților.
Prieten cu Alecsandri și Kogălniceanu, preotul facilitase fuga peste graniță a câtorva pașoptiști. Climatul familial, în care se discuta despre limba română, patria unită, despre dezrobire, va influența creația și acțiunile tânărului muzician. Încă elev la Liceul “Ștefan cel Mare” din Suceava, unde apare cu numele de Ciprian Golembiovschi (nume “tradus”, ca în toate zonele Imperiului habsburgic), cu care, mai târziu, va semna documentele “Arboroasei”, cântă, în 1871, la Serbările Putnei, “în fața Daciei întregi”.
Primul său dascăl este românul Carol Miculi - profesor la Conservatorul din Lemberg și prieten (și el) cu Vasile Alecsandri.
În 1873, elev al Seminarului Teologic din Cernăuți, Ciprian este dirijor al corului, studiază pianul, vioara, violoncelul.
În același an se înființează Societatea literar-culturală
“Arboroasa”, tânărul devenind al doilea - și ultimul - președinte, stabilind legături cu studențimea din Iași, Viena, Budapesta, München, Cluj, Blaj, Gherla, fraternizând cu românii care luptau în Războiul de Independență.
Procesul intentat “Arboroasei” îi atrage arestarea și detenția, precum și boala de plămâni.
Este eliberat după 11 luni, studiază filosofia la Universitatea din Cernăuți, devine membru al societății “Junimea” și student al Conservatorului din Viena.
Johann Strauss îi include valsul “Camelii” în programele sale de concert.
Tot la Viena este redactor al revistei “Pipărușa” și scrie, “Cântecul gintei latine”, pe versuri de Andrei Bârseanu, devenit “Imnul Unirei” și, ulterior, Imnul de Stat al Albaniei.
Se întorce în țară, e profesor la Brașov, înființează corul Bisericii “Sf. Nicolae”.
La 28 februarie 1882, în sala Teatrului Român din Brașov are loc premiera operetei “Crai Nou”, pe libretul lui Vasile Alecsandri. Succesul este răsunător, muzica frumoasă, melodioasă, accesibilă, împletind folclorul românesc în tiparele operetei vieneze.
Deși din ce în ce mai bolnav, Ciprian Porumbescu scrie mult: muzică de teatru (“Candidatul Linte sau Rigorosul teologic”), simfonică (Parafrază pe o temă românească), muzică de cameră (Cvintet de coarde cu flaut, Cvintet de coarde, Hora detrunchiaților, Arie română, Balada, Gavota de concert, Hora Brașovului, Rapsodia română etc.), muzică vocală, corală (Colecțiunea de cântece pentru studenții români: Cântec de primăvară, Cântecul Tricolorului - “Pe-al nostru steag”, Inimă de român etc.).
În speranța însănătoșirii, merge în Italia, unde îl cunoaște pe Giuseppe Verdi, care îl apreciază în mod deosebit. Dar tuberculoza, determinată de condițiile inumane ale detenției din frageda tinerețe, îi seceră viața. Întors în țară, în vârstă de doar 30 de ani, în plină forță creatoare, Ciprian Porumbescu se stinge, la 5 iunie 1883.
