DUMINICĂ, 4 OCTOMBRIE, ZIUA MONDIALĂ A ANIMALELOR

Distribuie pe:

Ideea instituirii Zilei Mondiale a Animalelor îi aparține scriitorului și publicistului german Heinrich Zimmermann (1887-1942), editor al revistei “Mensch und Hund” (“Omul și câinele”), luptător neobosit pentru prevenirea cruzimii față de animale, în scopul de a promova drepturile și bunăstarea necuvântătoarelor, fie ele cu stăpân sau fără, sălbatice sau domestice * În octombrie 1978, la sediul UNESCO din Paris, a fost adoptată, în mod solemn, Declarația Universală a Drepturilor Animalelor, care prevede că “drepturile animalelor trebuie să fie apărate prin lege, la fel ca și drepturile omului” și atrage atenția asupra respectului pe care trebuie să-l acordăm vieții în toate formele ei * Cu toate acestea, mii de delfini sunt omorâți în apele daneze, într-un ritual barbar, care marchează trecerea de la adolescență la maturitate a tinerilor * Vânătoarea de foci a redus substanțial numărul exemplarelor în viață * Animalele de la circ au partea lor de cruzime: sunt biciuite, bătute, apoi obligate să presteze în fața publicului, cu rănile acoperite de pelerine strălucitoare * Hamsterii și șoarecii sunt victime ale industriei cosmetice, supuși unor teste cu substanțe toxice, adesea fatale * Anual, în SUA, 1,13 milioane de animale sunt folosite în testări și cercetare * Potrivit oamenilor de știință, peste 100 de specii de animale dispar în fiecare zi * În lume trăiesc peste 7,7 milioane de specii de animale.

“Cel neprihănit se îndură de vite, dar inima celui rău este fără milă” (Prov 12,10)

Ziua de 4 octombrie a fost aleasă nu întâmplător, fiind legată de numele Sfântului Francisc de Assisi (1182-1226), fondator al Ordinului Catolic Franciscan. Iubitor și protector al necuvântătoarelor, legenda îi atribuie capacitatea de a vorbi cu acestea, motiv pentru care, în multe picturi, Sfântul Francisc de Assisi apare în compania unor animale.

O emoționantă “Reflecție la sărbătoarea Sfântul Francisc de Assisi, “protectorul ceresc al naturii și al animalelor”, a publicat părintele Ioan Lungu din cadrul Episcopiei Romano-Catolice Iași, argumentând, prin texte și exemple de parabole biblice, nevoia unui fel special de dragoste și respect, pe care Creatorul le-a poruncit, dar care lipsește la mulți dintre creștinii de azi, text pe care îl prezentăm în sinteză.

Dumnezeu a scris și a dat o Lege de protecție a mediului și a animalelor, chiar de la începutul creației, atunci când le-a zis primilor oameni: Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l; stăpâniți peste peștii mării, peste păsările cerului și peste orice viețuitoare care se mișcă pe pământ. Iată că v-am dat orice iarbă care face sămânță și care este pe fața întregului pământ și orice pom care are în el rod cu sămânță: aceasta să fie hrana voastră. Cuvântul stăpâniți are înțelesul de îngrijiți.

Referitor la grija față de animale, Domnul a mai spus că omul trebuie să se îndurare de vite, să ridice boul sau măgarul căzut sub povoara lui; să aducă la stăpân animalul rătăcit, să nu lege gura boului care treieră; să hrănească, la masa lui, și câinii, să trăiască în pace cu toate fiarele.

Biblia ne arată în multe locuri unde Domnul s-a folosit de animale pentru a trimite solii și ajutoare oamenilor. Astfel: un porumbel aduce lui Noe vestea sfârșitului potopului; un corb îl hrănește pe Ilie; doi urși îl apără pe profetul Elezeu; niște leii cruță pe Daniel aruncat în groapa lor, datorită credinței lui; o balenă îl transportă pe Iona până la Ninive; un măgăruș îl poartă pe Iisus la Ierusalim; niște câini lingeau bubele lui Lazăr spre vindecare și așa mai departe.

Prin intermediul animalelor, Dumnezeu a dat învățătură oamenilor: să fie harnici ca furnica; să fie blânzi ca mielul; să fie delicați ca o gazelă; să fie înțelepți ca șerpii, și fără răutate ca porumbeii ; să fie recunoscători cu boul și cu măgarul; să fie liberi de griji pământești ca păsările cerului; să nu rătăcească precum oile; să aibă conștiință și să nu strecoare țânțarul și să înghită cămila.

Pentru marea lui umilință, puritate, sfințenie și dragoste pentru întreaga creație, Dumnezeu l-a făcut pe Sfântul Francisc de Assisi să înțeleagă graiul animalelor, să le vorbească și să le predice la fel ca oamenilor: odată a fost surprins vorbind unei mari mulțimi de păsări, de toate soiurile. Se spune că păsările l-au ascultat în liniște și și-au plecat cu umilință capetele până la pământ și, prin gesturi și triluri, au dovedit că omul sfânt le-a bucurat peste măsură. Apoi, în zbor, au format din trupurile lor o cruce pe cer, după care s-au răspândit spre toate cele patru puncte cardinale, așa cum se vor răspândi sărăcuții lui.

Sfântul Francisc de Assisi avea puterea de a învăța și dojeni animalele. Într-o zi, un frate i-a adus un iepure care a fost prins într-o capcană. Sfântul Francisc, scoțând iepurele din capcană, l-a sfătuit ca pe viitor să fie mai atent pe unde calcă. Dar iepurele n-a voit să plece, ci a sărit în poala lui Francisc, dorind să rămână cu el. L-au dus pe iepure în pădure, dar el tot lângă omul lui Dumnezeu a voit să rămână. Unul din biografii săi spune că, pe patul de moarte, Sfântul Francisc i-a mulțumit măgarului său pentru că în decursul vieții l-a cărat în spate și l-a ajutat să-și ducă poverile; iar măgarul a plâns.

Un lup care terorizase ținutul Gubbio, omorând chiar și oameni, a fost îmblânzit de Francisc. Vino aici, frate lup. Eu știu că ești flămând și de aceea ai devenit rău; dar nu e drept să-i faci atâtea necazuri omului creat după chipul și asemănarea Creatorului. Lupul stătea smerit la picioarele omului sfânt. Promite-mi că nu vei mai ucide și ne vom îngriji de tine, să nu duci lipsă de nimic... Lupul făcu semn că a înțeles și s-a ținut de cuvânt. A devenit răsfățatul tuturor și a murit de bătrânețe. Oamenii au plâns după el ca după un prieten.

Dacă animalele ajung să facă rău oamenilor, asta o fac pentru că oamenii, ori le strică habitatul, ori nu se îngrijesc de hrana lor, așa cum a lăsat Dumnezeu la creație. Este o întâmplare adevărată, cu niște câini care lătrau după niște oameni răi care îi ațâțau. Trecând pe acolo și un călugăr bun, acesta a scos din desagă o bucată de pâine și a împărțit-o cu ei. Imediat câinii s-au liniștit. Să nu uităm de hrana animalelor. Să nu uităm un vechi adagiu: “Fii bun cu animalele. Nu călca pe iarbă. Nu rupe florile”.

În decursul istoriei, Dumnezeu a lucrat prin animale, spre folosul oamenilor. Astfel: Kir I, (sec. VI î.C.), un rege persan, a fost hrănit cu laptele unei cățelușe; Remus și Romulus, întemeietorii Romei, au fost hrăniți cu laptele unei lupoaice; Sfântul Pahomie (287-348) era ajutat crocodilii care se făceau poduri plutitoare ca să-l treacă Nilul; Paul Pustnicul (228-343) a fost hrănit de niște corbi; Sfântul Felix de Nola (353-443) a fost salvat de urmăritorii săi de un păianjen; Sfântul Gil (1464- 1505) a fost hrănit de o căprioară sălbatică; Sir Henry Wyatt (1460-1537), aruncat în temnița din Allington, de regele Angliei, Richard al III-lea (1452-1485), cu porunca de a fi omorât prin chinurile foamei, a fost hrănit zilnic de o pisică; sfântul Ilie pustnicul (sec. IV) a fost ajutat un măgar sălbatic să ducă bagaj greu, iar apoi de un crocodil să treacă râul; un pustnic a fost ajutat de o capră sălbatică să deosebească ierburile bune de cele otrăvitoare; niște furnici au restabilit liniștea unei biserici, scoțând afară un om turbulent.

În decursul istoriei, Dumnezeu a făcut ca multe animale să-și arate devotamentul și recunoștința față de stăpânii lor, spre învățătura noastră. Astfel: Din viața Sfântului Gherasim de la Iordan (sec. VII), știm de recunoștința unui leu căruia sfântul îi scosese o țeapă din laba piciorului, leu care i-a rămas fidel sfântului până la moarte, murind pe mormântul lui; cățelușul Mariei Stuart (+ 1587), regina Scoției, condamnată la moarte, a însoțit-o până la eșafod; cățelușul lui Mozart (1756-1791) și-a însoțit stăpânul până la mormânt, unde a murit, la scurtă vreme, și el; câinele Fido, salvat dintr-o groapă, a primit în 1957 medalia de aur pentru fidelitate și recunoștință față de salvator; o privighetoare a cântat la moartea binefăcătorului ei. (text integral - www.ercis.ro)

Curiozități “din lumea celor care nu cuvântă”

Gorilele pot lua de la oameni răceala și o serie de alte boli * Elefantul nu vede foarte bine, însă este ajutat de urechi și de nas. Poate mirosi apa de la 4 km distanță și este singurul animal care nu poate sări * Rechinul trebuie să înoate mereu pentru a nu se îneca * Jumătate din porcii din lume se află în fermele din China * Cangurul este singurul mamifer cu picioare, care nu poate să meargă cu spatele * Tarantulele pot supraviețui doi ani fără să se hrănească * Pentru fiecare om există în lume un milion de furnici * Semințele de mere și de pere conțin arsenic într-o cantitate suficientă pentru a ucide un câine * Balena albastră cântărește cât 30 de elefanți * O turmă de 60 de vaci poate să producă o tonă de lapte în mai puțin de o zi * Pinguinii Gentoo le dăruiesc aleselor o pietricică, atunci când le curtează * Mirosul sconcsului e atât de puternic, încât poate fi detectat de la un kilometru distanță * O cârtiță poate săpa, într-o singură noapte, un tunel lung de 100 de metri * Pentru că dinții castorilor nu se opresc niciodată din creștere, aceștia trebuie să roadă în mod constant obiecte, pentru a-i menține la o lungime normală, altminteri, dinții le-ar crește, în cele din urmă, în creier * Girafa este cel mai înalt animal de pe planetă, ea având, totodată, o limbă extrem de lungă, pe care o poate folosi pentru a se spăla în urechi * Un gândac de bucătărie poate trăi câteva săptămâni cu capul tăiat. În final, acesta va muri de foame * Rechinii ucid mai puțin de 10 oameni pe an. Oamenii ucid, anual, aproximativ 10 milioane de rechini. * Tardigradele (urșii de apă) sunt animale microscopice extrem de rezistente, care pot supraviețui în orice condiții, atât la plus 149, cât și la minus 279 de grade Celsius, și fără să se hrănească, timp de mai bine de un deceniu * Există un loc pe Pământ, unde pescărușii atacă balenele * Pinguinii Adelie curtează femelele, oferindu-le, în semn de iubire, o pietricică. *Urșii polari au pielea neagră. * Un fir de mătase de păianjen este mai subțire decât un fir de păr de om, dar de cinci ori mai puternic decât un fir de oțel de aceeași lățime* Prin consumul de insecte dăunătoare, liliecii “economisesc” aproximativ trei miliarde de dolari din agricultura SUA.

Câinele Xiao Bao (foto) și-a așteptat, timp de trei luni, în holul unui spital din Wuhan, stăpânul ucis de COVID-19.(surse - World Animal Net, roportal.ro, factanimal.com, mentalfloss.com).

Lasă un comentariu