ÎN ROMÂNIA, DOAR TRICOLORUL! ORICÂT DE GREU AR FI!

Distribuie pe:

Alegerile locale au demonstrat, încă o dată, că partidele “românești” existente nu au o viziune națională, ci una de clan. S-a văzut asta foarte clar pe coridorul ce leagă Arcul Intracarpatic (Harghita și Covasna) de granița cu Ungaria (Satu-Mare). Premiul cu coroniță l-a luat orașul Târgu-Mureș, cu Soós Zoltán, “independentul” UDMR, iar concluzia lecției deschise de viziune, a sistemului generat de aceste partide, a tras-o, ca o palmă peste obrazul românilor, Timișoara, cu Fritz Dominic, cetățean străin, actual primar într-un oraș strategic din România.

La Sfântu-Gheorghe a fost ales doar un singur consilier român, față de 4 câți erau înainte, în condițiile în care orașul are 25% români, un procent bun pentru Covasna. Acest procent a generat doar un singur consilier. În Consiliul Județean este același dezastru, românii au doar 5 mandate din totalul de 31.

La Târgu-Mureș, UDMR a câștigat mâncând pop corn, vorba unuia din sistem, uitându-se la filmul celor 3 principali candidați români care se băteau între ei pe funcția de primar. Adică, cum crezi că poți câștiga ca român, în Târgu-Mureș, atunci când voturile noastre se împart la 3, în contextul în care procentul etnic este atât de echilibrat, noi având cam 51%? În Satu-Mare, cu 60% români, primar a ieșit, din nou, reprezentantul UDMR, iar la Reghin, jud. Mureș, unde maghiarii sunt doar într-un procent de 30%, UDMR are primar! S-au făcut blaturi, alianțe cu UDMR, strategii politice, politicianiste, mai bine zis, s-a făcut tot ce se putea face pentru ca românii să piardă. Totul pe fondul restricțiilor Covid-19 care dacă vor continua sau se vor accentua, vor distruge complet ceea ce înseamnă capital românesc, vizați fiind întreprinzătorii români mici și mijlocii. Multinaționalele au rezerve, fonduri de supraviețuire, capitalul maghiar de asemenea, întreprinzătorii maghiari din România, având în spate fonduri alocate de statul maghiar, mai ales pe domeniul agricol și de turism. Educația în limba maghiară din România beneficiază, de asemenea, de zeci de milioane de euro, anual, atât direct din partea statului vecin și “prieten”, cât și din partea asociațiilor și fundațiilor maghiare satelite. Se acordă burse pentru mii de elevi, stagii de pregătire pentru cadrele didactice, se construiesc sau modernizează grădinițe și școli. Totul într-o întreagă industrie iredentistă maghiară, care sapă necontenit în principiul de stat național, unitar și indivizibil înscris în Constituția României. “Discursul” ocupării Transilvaniei, care acum poartă numele de co-suveranitate, este mai ales unul financiar, deosebit de generos atât ca resurse, cât și ca adresabilitate, beneficiari putând fi și cetățenii care nu sunt de etnie maghiară, dar care se declară maghiari. Se investește atât în economie, cât și în cultură, educație, biserici catolice si protestante. Este un stat în stat ce se manifestă în cadrul granițelor actuale ale României, dar și în cadrul celor istorice, Ungaria fiind activă și în Basarabia, Rusia deschizându-i și aici un nou front strategic. Toată această politică are o bază materială solidă, care are menirea de a genera o seducătoare “alternativă” economică maghiară în Transilvania, coroborată cu o așa zisă paradigmă istorică menită a genera legitimitate pentru autonomia teritorială pe criterii etnice.

Se ridică simbolic, ca expresie a acestei expansiuni, noi “porți secuiești” în Covasna, la Boroșneul Mare, și noi drapele secuiești în jud. Bacău, la Slănic Moldova, Vârful Șandru din Munții Nemira. Bătălia pentru Valea Uzului și Valea Trotușului este încă deschisă. Sunt Baricade pe care cu greu le apărăm, dar, copil cu copil, sat cu sat, oraș cu oraș, lupta pentru România continuă. În fiecare suflet sădim o Țară întreagă, cu toată Istoria ei. Aceste suflete de români sunt tranșeele noastre în care ducem ultima bătălie... pe care, frați și surori, nu o putem pierde!

 

Lasă un comentariu