Ce avem noi în politică, stimați cititori, este binecunoscut: niște amatori lipsiți nu doar de cunoștințe și vocație, ci și de cel mai elementar bun simț, al căror scop, de la ultimul consilier comunal (unii obținând acest statut politic prin frauda electorală!) și până la vârful politicii, nu este altceva decât beneficiul și privilegiul, exprimate prin cele mai diverse forme și modalități, prevalând imunitatea politică, prin care politicianul devine, în mod real, mai presus de lege, și nu interesul celor pe care îi reprezintă, și pe care, în mod demagogic și ipocrit, îl clamează în campaniile electorale.
Fără a intra în alte detalii, ce ar putea să pară ca fiind de ordin conspiraționist, ceea ce voi afirma în continuare presupune un pronunțat caracter ipotetic, adevărul fiind confirmat sau infirmat de viitorul nu prea îndepărtat. În acest context, doresc să anticipez, fără pretenții profetice, că „mitul primarului providențial", experimentat la început la Sibiu, prin acel titlu conferit de „Oraș cultural european", se repetă și la Timișoara, pe fondul unei așa-zise culturi tradiționale, care este mai degrabă un pretext sau mijloc de promovare a eroului mesianic, impus și nu ales, cum de fapt s-a întâmplat cu ultimii președinți. Fără a accentua această sumbră realitate, cu implicații și consecințe atât de vizibile, voi continua cu o altă dimensiune a culturii politice, care așa cum o să vă dați seama, stimați cititori, este ca și inexistentă în raport cu beneficiile aduse de politică în societate, domeniul politicului devenind ostil majorității cetățenilor.
Dimensiunea axiologică - apreciativ - evaluativă sau valorizatoare. Așa cum se poate deduce din formularea acestei dimensiuni, care apare ca urmare a efectelor acțiunii politicii, într-un domeniu sau altul de activitate, este determinată de natura și conținutul valorilor, mai corect și adecvat prezentului, aș spune a nonvalorilor politice. Spun aceasta, întrucât, așa cum se poate deduce din exercițiul politic exercitat de clasa politică din întreaga lume, politica este tot mai mult discreditată și discriminată negativ, ceea ce face ca, despre valori politice și purtători ai acestora, nici să nu mai poată fi vorba, întrucât cei mai mulți politicieni de „vârf" nu sunt văzuți decât ca niște pigmei și farisei politici, și nici pe departe ceea ce poate fi desemnat prin sintagma de oameni politici sau, cu atât mai puțin, de oameni de stat, puternici și convingători!
Este de prisos să subliniez faptul că ne aflăm într-o situație de criză a valorilor politice și morale, din care impas nu putem ieși decât prin schimbarea atitudinilor și mentalităților, mai întâi despre politică și apoi despre politicieni, cărora nu le întrevăd un viitor prea îndelungat, și nici politicii, puterea politică fiind preluată tot mai mult de puterea corporatistă, exemplele cele mai concludente fiind partidele corporatist - elitiste, bazată pe o altă cultură decât cea tradițională. Este suficient să amintesc acest partid pretins elitist, cum se consideră alianța politică USR - PLUS, pentru a ne putea da seama pe ce valori s-au constituit aceste partide corporatiste „siameze", cu ce influențe și cu ce sprijin material și, mai ales, în ce scop?! Credeți, stimați cititori, că este întâmplător faptul că se cultivă asemenea atitudini de respingere față de cel mai important domeniu, fără de care nu se poate conviețui - politicul? Evident că nu!, întrucât asemenea altor domenii, este mai bine să menții în ignoranță și în „întunericul politicii" alegătorii, pentru a-i putea manipula, decât să-i „luminezi politic", adică să le stimulezi conștiința responsabilității lor în calitate de agent politic și nu de masă de manevră, cum din păcate sunt atâția alegători ușor de manipulat și cumpărat, a cărei cauze principale este lipsa de cultură, nu doar politică, ci a culturii, în general, când, la nivel înalt, beneficiul și oportunitatea devin mai presus decât responsabilitatea.
Revenind la subiectul propriu-zis, cel cu privire la noul model al politicianului aservit altor interese decât cele față de cei pe care îi reprezintă, voi accentua acest subiect legat de această formă a culturii elitiste, care așa cum ne putem da seama, chiar dacă este implementat și în prezent, aparține mai mult viitorului, prin ea putându-se schimba nu doar cultura puterii și chiar și structurile puterii. Așa cum am anticipat, această cultură elitist-corporatistă presupune și promovează, în același timp, un alt model al puterii, cel de tip corporatist, specific și acestor partide, menționat mai sus, care nu este altceva, cel puțin până în prezent, decât o copie palidă a ceea ce promovează ideologii ale acelui curent politic desemnat de promotorul său, Karl Popper, și discipolul său, finanțistul Ge. Soros, „Societatea deschisă", bazată pe binecunoscutul principiu al corectitudinii politice - corect politiks -, prin care se urmărește dominarea minorității - elitelor în defavoarea majorității.
Ceea ce doresc să subliniez, în încheierea acestei analize, este faptul că un regim politic democratic, ca să funcționeze prin structurile sale și forma sa de organizare, cum se pretinde a fi și regimul politic pluralist postdecembrist de la noi, presupune implicarea asumată și responsabilă a cetățenilor, și care, fără cultură politică, este un deziderat sortit eșecului, însăși democrația devenind șchioapă fără cultură politică, ca să recurg la aceeași parafrazare folosită la începutul articolului. De aceea, participarea responsabilă a fiecărui cetățean presupune cu necesitate ceea ce am desemnat prin a fi cultura politică participativă, cu dimensiunile și formele sale de manifestare, aflată în interdependența cauzală și funcțională cu regimul politic democratic pluralist clamat. Se poate observa că, din această ecuație a democrației și culturii politice, diminuarea sau, și mai mult, lipsa unuia din termenii ecuației menționate, afectează celălalt termen al binomului, iar în cele din urmă sistemul politic existent, la un anumit moment dat, în societate. Într-un asemenea context, cultura participativă este preluată de cultura elitistă sau, mai pe înțelesul tuturor, cultura puterii, asociată culturii de supunere sau cu cea a culturii executanților, afectând motivația electorilor în exercitarea drepturilor consfințite constituțional, cum se pare că se și urmărește de actuala putere, din scopuri și rațiuni ușor de intuit de orice observator al acțiunilor și fenomenelor politice din societatea prezentă românească, alienate interesului național și democrației.
(Sfârșit)
