* “Iubitu mieu fiiu, mai nainte de toate să cade să cinstești și să lauzi neîncetat pre Dumnezeu cel mare și bun și milostiv și ziditorul nostru cel înțelept, și zioa și noaptea și în tot ceasul și în tot locul. Și să foarte cuvine să-L slăvești și să-L mărești neîncetat, cu glas necurmat și cu cântări nepărăsite, ca pre cela ce ne-au făcut și ne-au scos din-tunérec la lumină și den neființă în ființă. O, cata iaste de multă mila Ta, Doamne, și gândul și cugetul Tău, care ai spre noi oamenii! O, mare taină și minunată! O, cine va putea spune toate puterile Tale și laudă slavei Tale! Dumnezeu, pentru mila Sa cea multă, lăcui întru noi oamenii și să arată noao. Dumnezeu fu în ceriu și om pre pamantu și într-amandoao desăvârșit. Și pre om și-l făcu fiiu iubit și moștean împărății sale.
***
* “Cel ce va proslăvi pe Dumnezeu și Dumnezeu va proslăvi pre dânsul, și aici și întru Împărăția Ceriului; Iar cel ce nu va preaslăvi puterea și înțelepciunea Sa, acela de Dumnezeu nu va fi preaslăvit”.
***
* “Dreptu aceia nimeni să nu înșale și să amăgească gândindu că doar are ceva și întru înțelepția și vrednicia sa. Că toate sântu ale lui Dumnezeu și de la Dumnezeu sântu dăruite oamenilor, ca să-i mulțumească cu frică și cu cutremur, măcar de ar fi Împăratu, măcar domnu, măcar boiariu, măcar sărac, măcar mișel, cu multă mulțumire să laude pre Dumnezeu în toată vremea, de toate ce ne-au dat, pentru că suntem datori să plătim lui Dumnezeu pentru ce ne-au dat și ne-au dăruit. Deci, vă păziți și vă nevoiți ca să îngăduiți bine lui Dumnezeu și să împărățiți cu Dânsul și să viețuiți”.
Neagoe Basarab (cca. 1459-1521), a fost domnul Țării Românești, între 1512-1521. Soția sa a fost doamna Despina, din familia sârbă Brancovici. A primit, după moda vremii, inițierea în cele șapte arte libere. Cunoștea limbile latină, greacă și slavonă. A călătorit prin câteva țări din Europa Centrală și prin Imperiul Otoman. Ca domnitor, a încurajat dezvoltarea comerțului, iar pe plan diplomatic, a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria. A stabilit relații diplomatice cu Veneția și Roma, și chiar a mediat conflictul dintre ortodocși și catolici. A făcut donații generoase către mănăstirile din Țara Românească și în toate țările din Balcani. În timpul domniei sale, a fost construită Mănăstirea Curtea de Argeș, în jurul căreia s-a născut legenda Meșterului Manole. Prin condeiul său, în “Învățăturile către fiul Teodosie”, așterne pe hârtie nu numai principii de guvernare politică a statului, principii morale ale tineretului, ci și principii de guvernare a sufletului, care oferă, celor care le vor urma, moștenirea adevăratelor valori, cele spirituale.
P.S. Camille Flammarion (1842-1925), astronom și scriitor francez. Autor a 50 de cărți: “Dumnezeu este, în natură, forța vie și personală, cauza mișcărilor atomice, legea fenomenelor, rânduitorul armoniei, tăria și susținătorul lumii. Natura lui Dumnezeu este cunoscută: lumina, căldura, electricitatea, magnetismul, atracțiunea, afinitatea, viața vegetală, instinctul, inteligența, toate își au originea în Dumnezeu”.
