Medicul “urgentist” Amin Zahra, de la Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, comentează pe adresa proprie de Facebook ultimele măsuri luate de autorități în contextul pandemiei de Cpvid-19.
Potrivit acestuia, viața personalului medical din România este tot mai extenuantă, în condițiile numărului uriaș de pacienți diagnosticați cu noul coronavirus.
“În urma unor propuneri venite de la Direcția Națională de Sănătate Publică, Comitetul pentru Situații de Urgență a luat niște măsuri. Bla, bla, bla... Nu vreau să discut aceste măsuri, pentru că oricum nu are rost. Evident că sunt mulți care contestă măsurile luate, deoarece nu se încadrează în așa-zisa lor viziune de normalitate.
Ei bine, vă spun eu ce nu este normal! Nu este normal ca, în șapte zile, să acumulezi 120 de ore petrecute în spital (și nu sunt singurul medic în această situație). Nu este normal ca un medic să fie jignit și umilit și chiar să primească, mai nou, recomandări de la atotștiutorii fără studii în domeniul medical.
Din punctul meu de vedere, asta nu se încadrează în normalitate, pentru că am ajuns să locuiesc în spital, pentru că sunt încă mulți care sfidează, până la urmă, viața. Dar nu propria lor viață, ci pe cea a celor din jur, viața celor mai vulnerabili. Este trist că nu se mai ține cont de sfaturile noastre, că nu mai suntem văzuți ca eroi din linia întâi.
Știti ce mă surprinde? Că după șapte luni de pandemie, încă sunt întrebat dacă există coronavirus!
V-am tot prezentat în această perioadă de pandemie diverse cazuri. Mi-aș fi dorit să fiu scriitor și tot ce am postat să fie doar povești. Dacă vă spun că am o pacientă în vârstă de 18 ani cu Covid-19, internată pe terapie intensivă, că este într-o stare foarte gravă și că nu are nici o patologie asociată, o veți considera tot poveste?!
Mi-am dorit să fiu optimist până în ultima clipă și am sperat că poate lumea va înțelege gravitatea situației. Că cifrele pe care le vedeți sunt reale, nu sunt cifre inventate de un personal medical epuizat, iar pacienții care stau cu zilele ca să prindă un loc pe terapie intensivă (dacă îl mai prind) sunt cât se poate de reali.
Nu sunt povești, este realitatea dură de care eu mă lovesc zilnic, o realitate în care trebuie să refuz internarea pacientului din lipsă de locuri. Și de ce?! Pentru că sunt încă mulți care nu cred în existența acestui virus. Nu este poveste nici existența lui. Da, există! Și v-ar fi spus și pacientul meu jandarm, care și-a făcut o promisiune că, atunci când va pleca din spital, va spune tuturor de covid. Ei bine... din păcate nu a mai apucat.
Știți ce e trist? Că până și această maimuță ar fi înțeles, după șapte luni, niște reguli...”, scrie, aproape cu disperare, dr. Amin Zahra. (L.P.)
