În fiecare an, la 14 octombrie, ortodoxia românească o prăznuiește pe Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, ocrotitoarea Moldovei.
Sfânta a trăit în prima jumătate a secolului al XI-lea, fiind născută în Epivata, aproape de Constantinopol, pe țărmul Mării Marmara, într-o familie de creștini bogați. La vârsta de 10 ani, mergând cu mama sa la biserică, a înțeles că iubirea către Dumnezeu se manifestă prin milostenie.
La 15 ani a intrat în mânăstirea din Heracleea Pontului, unde a petrecut cinci ani în post și rugăciune. Se închină apoi la Mormântul Domnului și se nevoiește, vreme de mai mulți ani, într-o mică mânăstire de călugărițe de pe valea Iordanului.
La 25 de ani, luând poruncă de la îngerul Domnului, se întoarce în patrie, rămânând doi ani lângă biserica din Epivata, în post, smerenie și rugăciune.
După moarte a fost îngropată ca o necunoscută săracă. Descoperirea trupului său neputrezit s-a făcut prin rânduiala divină, căci murind un corăbier și săpându-se groapa pentru acesta, pe țărmul mării, trupul Sfintei a fost aflat neputrezit și plin de mireasmă. Cu cinste a fost așezată în Biserica Sfinților Apostoli, unde moaștele au stat timp de aproape 200 de ani, săvârșind minuni. A fost mutată apoi la Târnovo, iar după năvălirea turcilor, moaștele au ajuns la Patriarhia Ecumenică de la Constantinopol. De aici, în 1641, a fost adusă în Moldova, de către domnitorul Vasile Lupu. În urma unui incendiu, rămânând nevătămate, moaștele au fost mutate în noua Catedrală Mitropolitană, unde se află și astăzi, fiind izvor de binecuvântare și însănătoșire duhovnicească și trupească pentru toți cei care o cheamă în rugăciune.
În calendarul popular, această zi marchează începutul pregătirii turmelor pentru iernat și deschiderea unor târguri unde se valorifică produse pastorale. De Sânta Parascheva, se postește și nu se lucrează.
